7 dnag

doar pe tine te mai am.
Z
Y
X
W
V
U
Ț
T
Ș
S
R
Q
P
O
N
M
L
K
J
Î
I
H
G
F
E
D
C
B
Â
Ă
A
……….
poc

Ce ață?

istoria cotidianului sugerează că sângerează
picături în tampoane, insule în oceane
câte unul la gunoi, câte una la depărtare
fiecare pustiește din ceață-n
ceață-n fiecare dimineață,
din cuțit-n farfurie digerând sufletul gol
pe-ntuneric plutind
care încotro
din pahar zărind atimpul
ajungând pe insule căutând comori rătăcite, prăfuite, închipuite
zdrobit tampon în gunoi, pe lumină de ceață,
fugind prin ceață, putrezind în ceață, devenind ceață.
mirat că acum învăluiești tot fără să atingi nimic
iar ața ne dezleagă
timpul te biciuiește, rana ți se adâncește, sângerarea îți crește
până când
bătrânețea te uimește.

Gândacule

gândac
când ac ân gând, na…
cad adânc-n lac
ângân, ângân…
Ea-n Ana, Ana-n Dana, Dana-n Lena, Lena-n Elena, Elena-n Ada, Ada-n Anda, Anda-n-n-n-n-n---ne?
du-le, cu elan, cucule, calea le aratâ
de nuc, leagâ cu dale, calule, gându ce-l duc
da, da` dacâ da, când?
când ân gând cad adânc
gan! dâng! gad! dâng!
nada.
eu nu-ngân, nu-n gând
eu gândac-n gând?

Ultimul om

Cerul înghesuia atât de tare sinele oamenilor încât în urechi le-a tunat liniștea, în gură, tăcerea, iar în ochi Dumnezeul.
Azi a coborât cerul peste oameni și din ei s-a scurs Dumnezeu.

Azi a apărut Dumnezeu și nu a spus nimic.
Lumea voia să țipe, să întrebe ,,Doamne, tu ești? Doamne, ce e viața? Doamne, până când? Doamne, de ce? Doamne, iartă-ne!” dar tăcerea nu ierta.
Dumnezeu tăcea și se uita.

Cândva oamenii s-au aruncat împreună cu Dumnezeu într-o depresiune de tăcere care eroda.
și nu au mai ieșit de acolo.

Dumnezeu nu avea spate.
Nu îmi amintesc ochi dacă avea,
Dar sigur Dumnezeu nu clipea.
Dumnezeu îndrăznește să te întrevadă inconștient, se zice.

Unii spun că l-au auzit șoptind limba păsărilor,
alții spun că lui Dumnezeu i-a curs o lacrimă,
alții spun că au văzut două lacrimi curgând pe obrazul lui Dumnezeu,
eu, unul, nu am văzut nimic.
Cei mai mulți spun ca au avut o imanentă revelație.
Nimeni nu știe sigur pentru că fiecare era singur.

Oameni au plâns sau au urlat disperare mută în fața lui Dumnezeu și el tăcea.
Nietzsche se răsucea și El tăcea.
Oameni înnebuniți de tăcerea Domnului l-au scuipat și înjurat,
oameni dezgustați de păcat și-au vomitat viața
și în fața lor stătea Dumnezeu și nu spunea nimic.

Azi a coborât cerul peste oameni și din ei s-a scurs Dumnezeu.
Azi a apărut Dumnezeu și eu nu am înțeles nimic.
Când l-am văzut pe Dumnezeu am văzut oglindă,
iar în oglindă am zărit ceea ce am căutat să văd
iar în oglindă am privit ceea ce am căutat să înțeleg
iar în oglindă îmi ședea Dumnezeu.
am mulțumit,
dar nu am înțeles nimic.

Dacă tot e singur și e mut și peste tot
Dumnezeu nu strigă surd din albastru și surd din scaun?
E mare păcat că aud doar cu urechea și înțeleg cu matematica, Doamne?

dar nu înțeleg nimic.

Așa că am continuat fără a șopti limba păsărilor,
fără a-mi curge o lacrima sau două,
am privit oamenii în ochi și am tăcut, dragă Dumnezeu. Le-am zâmbit îngerilor și le-am muțumit dracilor, dar să știi că am făcut-o fără să înțeleg nimic.

Alternativă

Cred că mi-ar plăcea să fiu copac
strașnic înfipt cu picioarele în pământ și cu capul pe umeri.
Un copac normal, cu sămânță și toate cele.
Cu siguranță aș fi un pom din flori și nu aș fi deloc mirat.
Nu aș avea problemele de azi sau grijile de mâine
și în special povara amintirilor de ieri nu m-ar apăsa în drumul meu spre cer.
Scrâșnetul sforăitului trunchiului meu ar speria copiii și ar întrista bătrânii,
părul meu s-ar certa mereu în vânt cum numai
frunzele frunzăresc,
capul mi-ar fi doar cu păsărele și ciori
iar ramurile mele nu ar scrie poeme.
Noapte aș încerca să ating o anume înstelată,
Ziua m-aș tot îndrăgosti de o oarecare fată,
la apus mlădițele mele ar inspira filosofii într-un contrasens,
la răsărit umbra mea va îngriji de un sărman nedormit și neatent,
atemporal dragostea îndrăgostiților mi-ar rașcheta scoarța tare
și nu mă va durea
pentru că sub coaja mea voi adăposti toate cometele, picioarele, secretele, clipele
și oamenii.
Poate aș fi un copac altruist și mi-aș da fructele pe afară
sau egoist, să păstrez în mine tot ce nu merită să vadă vertebratele.
Un așa copac…
Dar ce naiba?
Aș fi doar un copac, ca toți copacii
fără ochii Blandieni și umbra Stănesciană,
ci doar cu impasibilitatea Galeriană.
Fără inimă, fără scop, pe un vîrf de lună sau într-o livadă nebună
nu-mi-ar-păsa-!
Copiii, poate, mi-ar striga
,,Doamne, ce baobab frumos!”
și ar vrea să vină la mine.
Veniți, copii, veniți și voi oameni mari,
veniți ploi, veniți strigoi, veniți caiete fără foi
și păsări fără adăpost
veniți topoare și veniți hoți
veniți nimeni sau veniți voi toți
oricum, ca și mine, veniți fără rost.

compilație vol. 2 (nemachiate, neparfumate, udate, vamaioate)

Te credeam stea, dar erai lampion
Mă credeai piatră, dar eram om.

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>><>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

Mi-e o lene de încap în ea trei balene și copiii lor,
Sirene, ape, uscaturi, kilometri și înalturi
Tot ce este și nu a fost
Dar, într-un astfel de loc, tu nu ai încăput

Atunci am strâns pumnul, am închis ochii
Și am sugrumat lumea până în nimic,
Iar apoi nimicul în ceva și mai mic
Dar, într-un astfel de loc, tu nu ai încăput.

Inspiră. Expiră.
Te tot duci.
Inspirat. Expirat.

<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<><<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<< E un moment eu cu mine Eu sunt eu doar cu tine, dă-te jos, dă-te de pe mine Glumeam, rămâi cu mine. Orice apă curge înspre mare Pleosc, pleosc, în mare Cum spune rugăciunea, eu sunt mic tu fă-mă mare Dar tu nu ești Dumnezeu, iar eu nu sunt eu. Cum pământul fuge în jur la Soare Eu spre tine nu vin și asta mă doare Nu înțeleg, cred, eu cred Eu sunt doar moale Îmbrățișați să dormim Tot ce mă vrei tu Fii aici, fii a mea (Un cățel a venit, Piști!, și nu e treaba mea. Sughiți. Ho! Nu mai vreau să îți spun târfa) Atât. A. A. Și hai acasă. >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

Vii sq ne pișăm un mare?
îlmi place mult când te piși în mare
Și mare înspre tine se pișă
Non stop
Și dacă te uzi răceștipipi
Dar stelelele veghează
Stelele
Ele veghază (mereu)

6 dnag

Stai, a zis pământul rotirii și meteoritul ciocnirii, dar nu a stat,
Stop, a zis pâinea cuțitului și ciocolata grasei, dar nu s-a stopat,
Rămâi, ți-am șoptit eu ție și du-te ți-am strigat.
Inexplicabil. Tu ai rămas.

Atunci cand sperii un cal, calul fuge

Este un latrat turbat si surd de zile in sir. In cazul in care relatiile diplomatice trimise de vulturi albi, de la distanta, nu vor rodi, iti voi declara razboi si iti jur, iubito, voi lupta cavaler si cu machiavelism. Teritoriul asta nu se va lasa cucerit, pentru ca nu este al meu, ci al copiilor copiilor mei, nu ai nostri, ma asculti? Ma auzi, iubito?

Tendintele tale hegemonice vor fi oprite cu ajutorul corpurilor vecine. Aurul este in minele mele si acolo va ramane, pentru ca el nu este al meu, ci al copiilor copiilor mei, nu ai nostri, ma privesti? Ma vezi, iubito?

Fulgerele biciuiesc cerul care tuna de durere, dar cat timp aici, pe pamant, potopul nu imi va scufunda corabiile, eu navighez si caut sa ma extind in trupuri straine. Ridici steagul pacii pe care abia il flutura superficial a ta suflare, nu a vantului strigare. Iar vantul e urletul meu, nu al copiilor copiilor mei, nici ai nostri, ma intelegi? Ma concepi, iubito?

Poamele, femeile, copiii si barbatii se vor ascunde, iar eu te voi invinge. Ma voi apara. Eu nu voi ataca. Eu nu voi a ma lasa. E pace ori e apocalispa lui Ioan, pentru ca asta este lupta mea, nu a copiilor copiilor mei, nici ai nostri, ma simti? Ma mai simti, iubito?

E despre alegere. E despre asumare,necunoscuta fetei tale frumoase si sufletului tau care ma curenteaza. E despre lupta. E despre pace.

5 dnag (7 dorințe pentru peștișorul de aur)

de acum până pe 5 a 7-a
cu tot somnul să-mi adorm Iubirea
și cu toată oboseală să-mi tranchilizez Dorul
viciile să se ducă în vacanță
măcar să se prefacă, mintea, că îi pasă
să scap de uitare
și să clipesc doar când ies la Soare
să nu mă mai gândesc la Mare…

4 dnag

de fiecare dată când buldozerele astea lungi
îmi curăță puchii
zâmbesc ca un nătâng pentru că resimt
cum cu grijă-mi culegeai mereu
somnul întărit
bob cu bob
de pe fiecare geană
sărut cu sărut
de pe fiecare pleoapă
zâmbet cu zâmbet
de pe fiecare ochi
bun te-ai mai trezit, Soare!

mmmmmmte

sărut gropițele, ochii
ador zâmbetul și gura
mângâi urechile, părul
văd spatele și fața
călătoresc picioarele, necunoscutul
îmbrățișez trupul, suflul

gelozia nu-i o problemă, distanța nici atât
că te scobești în nas e chiar un plus
vorba ta mă termină, iar curajul să nu-l dai niciodată laoparte
un singur lucru nu-l suport prea bine
absența ta.

ne cunoaștem de mai ieri
dar te simt de mai totdeauna
și ne sărutăm transcendental
deși ne vedem ocazional
ne alintăm și ne urăm somn ușor, bună dimineața
am mai crescut un pic, știi bine
gheața se topește, nu mi-e dor de tine
te iubesc azi!
dar oare mâine?

unii spun că luna o poți călca doar într-o baltă
alții spun că au pășit deja pe ea
eu spun că acolo e casa mea,
dar și a ta.
asta rimează cumva cu Franța, a?

ca și Iona, dar împreună, am construit un locaș în mijlocul orașului unde să ne putem ține de mână
dar Iona și-a dat seama la timp sau timpul și-a dat seama de Iona...
poate pur și simplu nu sunt Iona.

nu știu aproape nimic.
nu sunt sigur de culoarea cerului sau dacă îmi e foame
nici măcar câte degete o omidă are
habar nu am de ce bate vântul
cum am ajuns în halul ăsta
de ce curge apă la robinet
și nici ce mașină am.
eu știu doar că

absoluți am fost cândva, necunoscuți și iubiți
infiniți vom fi mereu, Luceferi și Cocozauri
îndrăgostit sunt acum, cu tine și fără tine

3 dnag (alegoria vieții)

Avion cu motor
nu mă lua cu tine-n zbor!
Ba te iau
că ești mic
și te cheamă polinic
că ești prins într-un ibric
și te fierb la foc mic.
ce-o să-mi faci, ce-o să-mi faci?
ce-o să-mi faci, că ești mic
și ești prins într-un ibric.
ce-o să-mi faci, ce-o să-mi faci?
ce-o să-mi faci, că ești mic!

regele moare?

Iar au înflorit teii…
Mama, Tată, iar au înnebunit teii!!!!
Și mirosul lor mă îmbată
Nu cred că mă voi mai trezi vreodată…
Să îi tăiem!
Să îi tăiem pe toți, pentru că altfel nu mai putem.
Cei de lângă bloc, apoi cei din parc, cei din oraș și pe toți ceilalți din lume
Va fi secretul nostru, al meu și al vostru.
Să îi tăiem cu fierestrăul, iar dacă nu sunt suficiente în lume câți salcâmi îi tăiem cu lingurițe
sau cu periuțe de dinți, sau uite, cu degetul ăsta
îmi dau eu mâna, dar să îi tăiem
odată și pentru totdeauna.
Cu florile să nu facem ceai, iar cu crengile să nu construim căsuțe.
Îi ardem, să nu afle nimeni niciodată.
Cu cenușa lor nu ma fac Othello și nicidecum Treplev
dacă trebuie, eu promit, promit, o voi mânca
cu cealaltă mână, daca alta nu voi mai avea,
cu cealaltă gură, dacă asta nu va mai putea,
cu celălalt stomac, dacă altul…
Închideți geamurile și purtați măști!
măști groase, fără grimase și fără ochi.
…E în piele,
dar o dau jos,
fac tot ca să nu mai simt mirosul cel mai frumos!
Prefer algele împuțite sau șobolanii descărnați
dar fără tei parfumați…
Vă rog, tăiați-mi teii și dați-mi grâne
iar eu voi spera, cuminte, la zile și nopți mai bune.
Se aude un avion. Ah, a desfrunzit teii. Ah, a prăbușit teii. Ah, teii?

.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU nu sunt egoist.

2 dnag (pané)

hei, domnule, m-ai lovit unde regulile spun precis că nu ai voie să mă lovești.
mi-ai dat la ficat și doare, futu-ți!
Doare!
dar ai reușit să-mi rănești doar jumătate de ficat și doar pe aia mi-ai scos-o.
domnule, să știi că mi-e chiar mai bine acum. și așa aveam ficatul murat în grâne, struguri și măsline.
pot chiar să-ți mulțumesc. dar nu o voi face.
va crește altul sub splină-n jos, altul mai trainic și mai voios!

nonsens la

eu am dus pământul la cer și doborât cerul la pământ. m-am întins pe pervaz, bucată de carne, afumată, însângerată, deloc curată, la uscat. și spre cerul de jos am întins o mână, spre cel de sus, mai tare. pâș, pâș, alunec. în jos? ne-am cuprins. și mi-am zis, cerule, arde-mă, pământule, plouă-mă, ceva, întâmplă-te, fă-te, ceva. Dumnezeule, dacă exiști, acum minunea! nimic. bine. am scuipat spre tine și a aterizat în mine. în nara dreaptă, mai exact. am tăcut. ți-am zâmbit. am ascultat. am mirosit. am simțit. cred că am înțeles. am amețit. faianță rece și murdară, zi-mi povestea ta și a zidarului tău, iar tu, Melchi, te rog, nu mă lăsa. încă-mi simt scuipatu-n nas. Dumnezeule, nici pe tine nu te las, că mi-e drag de tine. și ești și glumeț. mâna-mi miroase a praf, Soarele a picurat colorat și a plecat. noaptea iar cu doliu, domna Lună... plângi, plângi, femeie nebună! țânțare din ureche, îmi ești prieten bun. fie că doar pentru sînge ai venit, te înțeleg, ești lihnit. și eu. ne vom sătura împreună. din trompeta-ți să nu care cumva să-mi cânți în a mea strună. ah, miros de vară, acum miroși a domnișoară bătrână. mai dă-mi o lună să o fac cadou vreunui erou. nenorocit cu adevărat e cel ce nu o știe, de fapt. of, mamă, nu pierd vremea uitându-mă la stele și văzând chipul meu, al tău, al tatii, viața lor, viața voastră și viața mea. nu știu. într-o noapte sigur vei afla. da, da, promit că nu voi cădea. poți închide ușa. de zbuf vei auzi, oricât pe ușa deschisă te vei repezi, puiul tău va fi zburat. mă doare spatele. deja, Beppolino, deja? încotro, tu, bătrâne și unde, cum eu? mă simt. da. sunt aici, acumule. jocuri sus. neg. nu vreau. au. mi-e de mine. mi-e de bine.

M.E.I.

Un medic, un economist și un inginer stau pe o bancă.
Ascultă vietăți din frunzele toamnei trecute
Hrănesc plămânii cu miros din verile absolute
Visează la domnișoare fine din anii “30
Construiesc mari case din mari planuri în mari orașe și mari pustietăți
Amintesc frumos,
Speră speriați
Păsări mici ciripesc la lună.
Un medic, un economist și un inginer
Nu aud strop de inimă,
Nici a lor, nici a altora
Cotațiile la bursă au înghețat,
Băncile au falimentat
Softurile au fost virusate,
Calculatoarele toate au explodat
Viitorul e doar mister
Clipa e atât de frumoasă
Hei, ce facem cu viața noastră?

1 dnag

dacă te trezești, corpule somnoros,
iar în gargara-ți de dimineață
se strecoară din plămânul sănătos
trei firicele de sânge
cu sus-n jos?
totul s-a cam terminat.
în cazul ăsta, ar fi bine ca fiecare mers la baie să fie cel mai frumos.
Prostule.

Cum spuneai că te numești?

Și un, doi, trei, pe spate
Un, doi, trei, dă-ți dinții la o parte
Un, doi, trei, în puhoi de salivă
Un, doi, trei, într-o îmbrățișare anonimă,
Așa dansează limbile noastre cel mai pervers tango.

Și doi, trei, unu, cu ochii închiși
Doi, trei, unu, nu te mai gândi la ea
Doi, trei, unu, nu este limba ta
Așa dansăm închipuiți cu alte partenere.

Și una, una, una, te simt pe tine-acum
Una, una, una, mâna mea nu te-atinge-acum
Una, una, una, ești mireasa mea-acum
Așa se caută două limbi străine.

Și trei, un, doi, părul ei are gustul tău
Trei, un, doi, decolteul ei are pieptul tău
Trei, un, doi, simt mirosul tău
Trei, un, doi, mie-mi este rău.

Și unu, trei, doi te mușc de ruj
Unu, trei, doi mă pătezi de blanc
Unu, trei, doi, mmmmm rimel
Așa dansăm noi în fond de ten.

Și doi, un, doi, mă mai ai o melodie,
Doi, un, doi, îți sunt dator înc-o mie
Doi, un, doi, te folosesc
Așa înnotăm în mult, mult, regret.

Și un, doi, trei nu te iubesc
Un, doi, trei nu te iubesc
Un, doi, nu te iubesc
Un, nu te iubesc
Nu te iubesc
Te iubesc
Iubesc.

Din bae

Stând cu capul sub clăbuci și cântând cu degetele la pavilioane o melodie
nemaiauzită și imposibil de mai auzit
altundeva sau de altcineva
în afară de mine și doar de mine,
m-a adus gândul să cred că melodia asta
este o minune de la și pentru urechile mele.
Apoi m-am gândit că la fel este o minune de la și pentru gura mea o șoaptă
gustos de sinceră.
Minune de la și pentru nasului meu este un miros
cu amintire apărut din adâncul adâncului.
Cu siguranță că de la și pentru ochii mei este o minunea imaginea
din spatele pleoapelor mele.
Dar pielea mea?
De la tactilul meu și pentru tactitul meu ce minune ar fi?
Apoi mi-am dat seama că
e atingerea ta, că
ești tu, draga mea.

Propunere de clasa a VII-a

Hai, hai, hai, hai
Haaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaai,
Hai să cădem de-odată, împreună, în cer!
Te țin de mână ca să nu mai ai tremurici și să îți fie numai drag.
Vorbele le înghesuim într-un borcan, pe Pământ, și le ținem la murat până la bătrânețe,
Iar cu glasul doar să ne strigăm fericirea în universul speriat
și să ne șoptim numele.
Ne-om hrăni cu lăptic de Lactee cu miere din Soare,
Înghețată de asterocăpșună,
La prânz cu o bucățică de Lună, aromată la viteza luminii
Și gustări inelușe de Saturn.
La cină ne devorăm, după ce ne-am topit toată ziua.
Le-om trimite îndepărtaților noștri poze cu noi
De pe fiecare stea pe care vom coborî și vom înnopta.
Pe mai marile planete vom construi mai micile noastre copilării,
Vom prinde cometele de coadă și vom patina,
Iar în oceanele înghețate vom dansa.
Muzica mea va veni din inima ta.
În găurile negre vom cotrobăi după nimic,
Și nimic vom găsi pentru că de nimic altceva vom avea nevoie,
Iar pe găurile albe le vom picta.
Ne-om neomeni!
Ah, mi-e drag de tine de nu-mi ajunge a cerului cădere!
Hai, hai să ne prefacem că am căzut de-odată, împreună, în cer!
Hai, hai, hai să sărim!

Și atunci Diavolul a spus să fie timp!

Cer precum balta oceanelor,
Doamne,
Să dai pace!
Eu sunt om, din câte știu,
Zacuscă, din câte simt,
Scoică, pe unde mă ascund,
Gustos, după cum par,
Mieros, cum o spun,
Topor, pe după colț,
Bondar, după cum se spune,
________, cum îmi doresc,
Piatră, cum îmi amintesc,
Un Soare mai somnoros, sper.
După cum vezi,
Doamne,
Nu sunt ceas, să am timp.
Așa că oprește-l Tu sau fă-l pe tot să dispară!
Ah, mă gâdilă pe aripa stângă.

Întâlniri, întâlniri

Când eu întâlnește Soarele se formează umbra
Când eu întâlnește tu se formează noaptea.

Când noaptea întâlnește retina se formează lumina
Când omul întâlnește lumea se formează mirarea
Când mirarea întâlnește gândul se formează întrebarea
Când întrebarea întâlnește sinapsa se formează răspunsul.

Dacă atunci când mirarea întâlnește gândul care formează întrebarea care întâlnește sinapsa dar nu formează răspunsul,
Când gândul întâlnește pămânul se formează sămânța.
Când sămânța întâlnește solul se formează planta
Când planta întâlnește gospodina se formează mâncarea
Când mâncarea întâlnește gura se formează gustul.
Când pasul întâlnește asfaltul se formează drumul
Când trupul întâlnește patul se formează odihna.
Când urechea întâlnește glasul se formează zâmbetul
Când carnea simte vibrația se formează sudoarea
Când sudoarea întâlnește sudoare se formează fericirea.

Oricum,
Când dorul întâlnește focul se formează timpul greu
Când dorul întâlnește apa se formează timpul ușor.
Când inima întâlnește dinții se formează curajul
Când dorința întâlnește realitatea se formează împlinirea.
Când inocența întâlnește refuzul se formează maturizarea.

Când sufletul întâlnește sufletul se formează nemateria
Când nemateria întâlnește destinul se formează materia.

Ce rost dacă eu nu întâlnește tu?

Totuși,
Când eu întâlnește Soarele se formează umbra
Când eu întâlnește tu se formează noaptea.
Dar,
Când tu întâlnește ușa se formează singurătatea.
Iar când eu întâlnește singurătatea…

compilatie vol.1

Dacă suntem ca frații
O să mă-nveți să fac semnul crucii,
O să-mi învii morții,
O să-mi adormi demonii.
O să-ți netezesc calea,
O să-ți spun părțile frumoase ale adevărului,
O să te culc înainte de miezul nopții.
Rămâne ca fiecare să aibă amintirile pe care le merită.
Să vrei prea mult, să poți prea puțin.
Poate că povestea asta a fost prea mare pentru mine.
Ce-ți pasă ție, chip de lut,
De-oi fi eu sau altul?
Să te lege ne îngerii.
Și v-ați dus visuri, v-ați dus… mort e al meu frate.
Inima mea se va revărsa într-a sa și-mi va lua sufletul, iar eu îi voi lua Dumnezeul.
Te pup, Oscar!

Pleșu, Eminescu, Paler, Hugo, Schmitt, Sanaev, popor

Închipuitule

Biet băiat, în mărăcini ai căzut și pe drum viața ți-ai pictat.
Pe-o altă stea și hainele și nemurirea ți-ai uitat.
Ești așa, călâu, frate cu-un călău ce-ți stă-n ureche
Care-ți mai amintește atunci când ai vrea să uiți una-alta.
Spre lună latri blând, spre baltă mergi plângând
Pe unde cu condeiul tău din tine,
Cu lumină de sînge, trasezi.
Și uf, biet băiat, sângele nu-i al altcuiva decât al tău,
Alor tăi ce-au fost și alor tăi ce nu vor veni.
Biet închipuit, fă-ți cărare spre lună cu miros de mare
Ca să poți zbura pe o pasăre măiastră
Spre zare.
Nu mai privi tânjind în oglindă și suspinând la ecran,
Dă-i drumul și să fii tare!

Cine a spus asta?

Eu, închipuitule.

Închipuit ești tu.

Închipuiți suntem cu toții, bietule băiat.

Nu. Eu nu sunt un închipuit. Dacă tot dai tu sfaturi, bietule călău, de ce nu te dai, mă, jos din ureche?


Atunci călăul se dăduse jos din ureche, luase condeiul, îl înfipse în călimara bietului băiat, îl umpluse și mai trasă o parte din drumul spre baltă. Călăul avea obiceiul ca mereu între două linii desenate să lase un spațiu liber, semnalizat cu lună și cu miros de mare, însă călăul nu știa ca băiatul călătorea doar ziua și că era mai tot timpul răcit. Când se plictisise, călăul sprijinise condeiul în tocul său și se duse în urechea sa. În acea seara avea loc o mare petrecere în ureche, iar călăul trebuia să se îmbrace elegant, pentru a putea fermeca călăuzele. Dilema sa era dacă să poarte papion sau cravată. Atunci, călăul din urcehea călăului călâu din urechea bietului băiat călâu îi spusese să nu își aleagă nici papionul și nici cravata, căci la petrecere nu va mai veni nimeni înafară de el. În momentul acela ca un tunet, în care călăul își realizase singurătatea, izolarea din ureche și tragismul propiului destin, bietul băiat își amintise că în 2 zile are simulare la română.

D4C4 P071 S4 1N73L3G1 4574
CUM 54 NU 1N73L3G1 C4ND 73 PR1V35C
C4 73 1UB3SC?

Visul dinspre 20 spre 21 februarie 2013

M-ai trimis în librărie să îți caut un ghiozdan alb.
Căutând în labirint m-am rătăcit.
Nu mai răspundeai.
Am găsit ghiozdanele albe.
Am deschis unul.
Înăuntru era îngrijitorul bisericii din cartier, mai bătrân decât însăși biserica.
Era bolanv, galben și întins în pat.
Pe cap avea o oaie.
În cameră mirosea a bătrân de la țară.
Lângă pat, pe de-o parte era o orchestră de acordeoane.
Pe cealaltă parte eram eu la cinci ani.
Eu mă uitam lă bătrân.
Bătrânul spunea că e singur și că așa va muri.
Orchestra cânta.
Bătrânul plângea.
Eu l-am îmbrățișat.
Ori am intrat în ghiozdan ori am plecat.
Afară ningea.
Ne-am întâlnit.
În spatele unui bloc, în zăpadă, nins, cu oaia pe cap, galben, bătrânul.
Fusese dat afară din casa lui.
Biserica de care avusese grijă nu putea avea grijă de el.
Stătea în fund și cânta.
Eu, cel de cinci ani, eram lângă el.
El cânta, eu dansam.
Își cânta tot sufletul prin ochi, prin glas, prin mâini și prin mine.
Eu, cel de cinci ani, încercam să îl înveselesc dansând ghiduș și cu foc.
El râdea.
Eu am găsit un acordeon.
Cântam împreună.
,,Da’ dă-i cu ceapă/ dă-i cu seapă, dă-i cu usturoi/ cu ustuoi cu ustuoi!”
El s-a oprit.
Eu, cel de cinci ani, l-am îmbrățișat și i-am spus să se odihnească dacă vrea că eu pot dansa și așa.
I-am spus că fac totul ca să fie fericit și să nu moară.
El m-a întrebat daca eu am de gând să mor.
I-am spus că nu.
El mi-a spus că el are de gând să moară, dar că povestea nu se termină aici.
M-a mângâiat de cap.
Eu, de acum, m-am întors spre tine și am plâns.
Tu m-ai prins de nas și mi-ai spus că acum trebuie să mor și eu.
Din spate am auzit un strigăt.
Finalul primei părți.

Un ciocan bate un cui

Ai văzut-o pe chinezoaică? O știi pe chinezoaică? Ai întâlnit chinezoaica? Oare unde e chinezoaica? Chinezoaica, chinezoaica, unde e chinezoaica?
Mai-nainte era aici, chinezoaica, unde a dispărut chinezoaica?
Oare a plecat, oare a plecat chinezoaica?
Unde s-a dus, unde s-a dus chinezoaica?

Chinezoaico, cine te-o vedea să-ți deie foc, picuratu-ți-ar să te picure!
În noroi să te calce dracii și femeile, nebuno!
Cică chinezoaica…
Eu nu îmi mai amintesc cum am ajuns la chinezoaică.
Dar ea a curs, mereu a curs chinezoaica,
Iar eu am stat, ce mai puteam să fac?
Între ochi îmi curge.
Ea se spărgea iar eu nu.
Am stat acolo să-mi sape-n mine, picătura!
În fiecare picătură….taci.
Taci.
Închide ochii. Deschizi la al zece-lea strop în frunte că altfel înnebunești. De pe scaunul chinezoaicei, te rog, tu, închide și taci.



Chinezoaica te vede-n fiecare pic ce nu-l auzi.



Dacă timpul ar picura atunci fiecare secundă ce trece se sparge izbindu-se de fruntea noastră. Chinezoaica? Atunci am simți în cap fiecare clipă.

Capul mi l-ai spart și mintea mi-ai ciopârțit-o!
Măcar de nu mai vedeam, chinezoaico,
Te vedeam un cui, după un cui, după un cui, după un cui, bătut de-un ciocan, de-un ciocan, de-un ciocan…
Nu mă ridicam.
Dar eu te-am văzut, picătură murdară!
Nu mă ridicam.
Fiecare clipă mi-am văzut-o,
Nu mă ridicam.
De pe toți pereții m-am uitat,
Nu mă ridicam.
Din interior și înăuntru
Nu mă ridicam.
Fără somn m-ai lăsat și eu treaz, secundă cu secundă
Nu mă ridicam.
A trebuit să mă uit și să tac.
Nici acum nu mă ridic.
Chiar dacă țipam eu tot tăceam.
Nu mă ridic.
În castronul spart, picătură să fi stat!
Nu mă ridic.
Ai curs până când și ochii mei tot picături au dat
Nu mă ridic.
Dar nu ca ale tale, chinezoaico.
Nu mă ridic.
Tu știi să plângi?
Nu mă ridic.
Acum sau mai târziu m-aș ridica.
Chinezoaico?
Mai acuș sau mai încolo m-aș așeza.
Chinezoaico!
Nu mă ridic. Știu că mă vei omorî. Fă-o, chinezoaico, fă-o acum! Fă-o că mie mi-e frică și nu știu cum. Doar din crăpăptura ta mi-ai arătat că știi să cazi. Numai așa mi-ai arătat. Eu doar de când sunt cu tine, de când sunt cu tine? Mi-ai arătat cum e. Acum fă-o. Vino tu, chinezoaico! M-am săturat de picăturile tale, pe tine te vreau! Sparge-te lighean și vino! Fă-o și ia-mă! Mă picuri că mă vrei! Mă spargi ca să mă iei! Mă însemnezi ca să nu mă confunzi! Eu nu mă ridic. Eu nu vin la tine. Vino, chinezoaico. Hai, întinde-mi mâna, chinezoaico…

YOLO

Stai.
Și o tăcere de te înghite
Și o viscoleală de te frige
Și o noapte de te răsare
Pentru că stai.
Și nu-ție frică de nimic
Și nu-ție lehamite de nimeni
Și nu-ție dor
Pentru că stai. Cu bucăți din tine.
Și te limpezești pe tine
Și te clatești pe tine
Și te vezi mai clar pe tine
Pentru că stai. Cu bucăți din tine. Și îți este bine.
Și în cald te calmezi
Și în lumini îți vezi timpul tot
Și în clipă levitezi
Pentru că stai. Cu bucăți din tine. Și îți este bine. De nu ai vrea să se termine.
Și pe apă urci
Și pe ninsoare mergi
Și pe oameni îi prețuieși
Pentru că stai. Cu bucăți din tine. Și îți este bine. De nu ai vrea să se termine. Nimeni să nu plece de lângă tine.
Și mașina stop
Și picioarele scârț
Și inima bumburum, bumburum
Pentru că mergi. Cu bucăți din tine. Și îți este bine. De nu ai vrea să se termine. Nimeni să nu plece de lângă tine. Tăcerea să se termine.

Dragostea se face minim în doi

Urmând azi o inimă cât un om,
Genul de om căruia crezi ca nasul i-a apărut doar pentru că inima n-a mai încăput în trup,
În drumul de îndelpinire a unei trebi casnice
Am intrat în Comitetul de primire al județului.
Mereu îmi dorisem să văd propriu-zis festivitatea de prmire a unui nou venit.
Ei bine, se parcă că de data asta cineva chiar m-a auzit!
De după colț țipătul roșu-albăstrui al limuzinei de serviciu a Comitetuli
Anunța venirea unei femei în bucuria facerii.
Considerându-mă un membru important al Comisiei
Am fugit în așteptarea a ce va să vie.
Nu mi se întâmplă de multe ori pe zi, în special dacă inima-mi e acasă
Să se oprească.
Acum a stat.
La fel și carcasa pe roți ce ajunse la ușa de festivități de primire urgențe.
Fără prea multe trompete și trâmbițe s-au deschis ușile din spatele
Și o prim-ambasadoare a coborât grăbită cu un mare ghem de aur,
Un prinț a cărui față nu meritam încă să o vedem,
Și intrase în Comitet.
Inima-mi născuse instant tripleți de fericire
Ca și cum cea adusă ar fi fost carne din carnea mea.
Voiam să alerg, să îi urmăresc,
Dar din înțepenirea mea înțelesei, după aceea, că eu vream să absorb din prospețimea,
Puritatea și viața sufletului din trupul cel nou.
Întorcându-mi privirea de la pruncul de mult intrat într-o cameră cu aperitive pentru lume
O văzui pe ea!
Ea care, mai apoi am aflat, fusese scuipată de moarte, desfigurată de durere și vegheată de la distanță de viață, în zăpadă.
Sufletul ghemuit în celofan de aur fusese împins din paradisul său primordial direct în zăpadă însângerată.
Bun venit!
Poarta dintre lumi era acoperită doar de o pătură,
Iar chipul doar cu liniște.
De parcă nimic nu s-ar fi întâmplat…
A ieșit din carcasa care a întârziat, pe o targă ca de morgă, deși aduse viață vie.
La coborâre un foarfecul ce a tăiat
Pentru totdeauna uniunea fizică și a condamnat la singurătate în libertate un nou venit
A căzut.
Lumea trecea pe lângâ el și nimeni nu îl ridica, împingea sau vedea.
Ca și cum nu ar exista, ceea ce înseamnă că și cordonul viu încă îi mai leagă.
Oricum ce legătură e mai strânsă decât cea făcută de durere?
Țipetele lor, al mamei și al copilului, au răsunat până-n cer și dincolo de el
Și totuși nimeni nu a vrut să-l audă.
Poate cei doi au cântat, poate că s-au privit în ochi și îmbrățișat, poate că i-a durut.
Nimeni nu a fost acolo.
Și-au vindecat rănile ca lupii,
Au învins moartea și viața în același timp,
Au călcat toate conceptele și filopsihopupurile singuri.
După mama și copilul am intrat și eu în clădire.
Acum cu toții vorbeau despre sărmana ce născuse în zăpadă,
Despre cocouța (deci era o prințesă!) care nu plăngea.
Era o sărbătoare atât de mare și nimeni nu sărbătorea nimic!
Venise și inima cât un om pe care o așteptam inițial și mi-a explicat toate modurile în care nu am voie să fiu unde eram.
Dar atunci și acolo,
Prințeso,
Ți-am lăsat cadou unul din tripleții fercirii mele și ți-am mulțumit.

Dreapta, sus

Dar cine-i cine și tu ce mai ești?
De ce mă cutremuri, ești cumva placă tectonică?
Și de ce mă faci să transpir sau să îngheț, măi Soare nehotărât?
Pe Moș Ene l-ai răpit și de asta pielea mov mi-a devenit.
Așa că….te rog, dă-i drumul lui Ene!
El e nevinovat! Eu sunt cel pe care-l vrei!
Într-o bodegă mi-ai transformat stomacul
Și ochii mi-s împietriți de și cu tine, Medusă ce ești!
Limba proastă mi-ai făcut-o să vorbescă numai dulcegării
Atât de dulci încât măseaua de minte a luat-o la fugă.
Din depărtare
Furnicile dansatoare de step mi-au invadat mâini
Și tremur tot.
Ca să îți dau cât mai repede bujorii din obraji,
În picioare un cal fermecat am încălțat!
Pe drum mi-am dat seama că sunt numai doi,
Iar tu, lumină, ești vie… atunci am lăsat calul iepelor și am plecat singur, pe jos, acasă.
Offffoaie de-ai fi cu numele meu m-aș iscăli, iar tu numai foaia mea ai fi.
Pe spate cu ciocolată te-aș picta, în rom te-aș îmbiba,
Jumătate te-aș mânca și jumătate te-aș congela.
Un cocalar de-aș fi, tu sămânța mea aș vrea să fii!
Să te mușc ușor, un geamăt CROC să-ți scape-n zbor,
Cu limba să te dezbrac și hainele să ți le scuip departe.
Te-aș ronțăni până de mică ce-ai deveni, te-aș înghiți.
Iar după un râgâit învingător, oricând mi-ar fi dor, te-aș mai mânca o dată!
Așa, Gretel, am umple bulevardul doar de hainele tale.
Chiar și șosetă de-ai fi eu la fel de mult te-aș iubi!
Tu m-ai încălzi, cu mine ai călători iar împreună neîncetat ne-am iubi.
Transpirația noastră peste tot în lume s-ar răspândi.
Vor încerca să ne despartă, dar tu,
În carouri șosetă ce-mi ești, să nu mă părăsești!
Cu timpul în mine te-ai integra, sau dacă vrei pot și eu să fiu șosetă, dar pe același picior!
Sau un papuc! Sau orice vrei!
Din patul nostru lumea o putem re-crea!
Așa că haida, hai!

Tu încă nu știi, dar,
Dar, eu sunt încântat și sunt Vlad. Unii mă mai strigă și Marele Blad.
Pentru tine pot fi Vlăduț.
De fapt, îmi spui tu cum vrei.
Doar să-mi spui!
În curând vom face și cunoștință.
Să vezi atunci ce ne-om distra!
Mie-mi cam place deja de tine.
Uite, mai sus ai chiar și o poezie
Care sunt sigur că ți se potrivește numai ție!
Sper să o vezi și să îți placă.
Dacă nu o vezi chiar tu, aia,
Oricare cealaltă, aia, poate să mă sune.
Uite în dreapta sus ai datele mele de contact. Sună-mă. Sunt fierbinte.

Parcă văd că tu ești unghie iar eu sunt sânge.





Aaaaa! Am și continuarea poeziei pentru atunci când ne-om certa. Sunt legate, ai să vezi niște legături ce-ți vor da lacrimi, pentru că îți vei aminti de vremurile de la început și vei regrata.


Să mă strecor printre toți și toate
Și să te pierd.
Asta mi-ar plăcea să fac dacă aș fi un vitezoman.

Să te fac fragilă și de neînțeles
Și să te arunc.
Asta mi-ar plăcea să fac dacă aș fi umezeală și tu o carte.

Să mănânc semințe și să beau bere
Și să îți râgâi în față.
Asta mi-ar plăcea să fac dacă aș fi un cocalar.

Să fiu Soare și să luminez toate cărările
Și pe a ta nu.
Asta mi-ar plăcea să fac dacă ai fi Luna.

Dar eu sunt sânge și tu ești unghie.
Eu sunt dinte, tu ești bomboană și
Ne roadem reciproc fără să ne vedem.