levănțică

un miros înfiorător mi-a trezit somnul gândirii
i-am găsit sursa în gunoaiele firii
mi-au putrezit păcatele toate
cadavrele fantasmelor iubiri și a iubirilor fantasme
mi-a murit fiorul simțirii
s-a învechit restul viețuirii
hoitul lor îl car acum în spate
într-un potențial hoit umplu cu singurătate
îmi vor lâncezi și mie corpul viu
până când va ajunge și el într-un sicriu
cu mult noroc în răsăritul sfințirii
undeva la capătul pieirii
în wc-ul gândirii cu mirosul firii stropii simțirii acoperi-vor murdăria viețuirii