Visul dinspre 20 spre 21 februarie 2013

M-ai trimis în librărie să îți caut un ghiozdan alb.
Căutând în labirint m-am rătăcit.
Nu mai răspundeai.
Am găsit ghiozdanele albe.
Am deschis unul.
Înăuntru era îngrijitorul bisericii din cartier, mai bătrân decât însăși biserica.
Era bolanv, galben și întins în pat.
Pe cap avea o oaie.
În cameră mirosea a bătrân de la țară.
Lângă pat, pe de-o parte era o orchestră de acordeoane.
Pe cealaltă parte eram eu la cinci ani.
Eu mă uitam lă bătrân.
Bătrânul spunea că e singur și că așa va muri.
Orchestra cânta.
Bătrânul plângea.
Eu l-am îmbrățișat.
Ori am intrat în ghiozdan ori am plecat.
Afară ningea.
Ne-am întâlnit.
În spatele unui bloc, în zăpadă, nins, cu oaia pe cap, galben, bătrânul.
Fusese dat afară din casa lui.
Biserica de care avusese grijă nu putea avea grijă de el.
Stătea în fund și cânta.
Eu, cel de cinci ani, eram lângă el.
El cânta, eu dansam.
Își cânta tot sufletul prin ochi, prin glas, prin mâini și prin mine.
Eu, cel de cinci ani, încercam să îl înveselesc dansând ghiduș și cu foc.
El râdea.
Eu am găsit un acordeon.
Cântam împreună.
,,Da’ dă-i cu ceapă/ dă-i cu seapă, dă-i cu usturoi/ cu ustuoi cu ustuoi!”
El s-a oprit.
Eu, cel de cinci ani, l-am îmbrățișat și i-am spus să se odihnească dacă vrea că eu pot dansa și așa.
I-am spus că fac totul ca să fie fericit și să nu moară.
El m-a întrebat daca eu am de gând să mor.
I-am spus că nu.
El mi-a spus că el are de gând să moară, dar că povestea nu se termină aici.
M-a mângâiat de cap.
Eu, de acum, m-am întors spre tine și am plâns.
Tu m-ai prins de nas și mi-ai spus că acum trebuie să mor și eu.
Din spate am auzit un strigăt.
Finalul primei părți.

Un ciocan bate un cui

Ai văzut-o pe chinezoaică? O știi pe chinezoaică? Ai întâlnit chinezoaica? Oare unde e chinezoaica? Chinezoaica, chinezoaica, unde e chinezoaica?
Mai-nainte era aici, chinezoaica, unde a dispărut chinezoaica?
Oare a plecat, oare a plecat chinezoaica?
Unde s-a dus, unde s-a dus chinezoaica?

Chinezoaico, cine te-o vedea să-ți deie foc, picuratu-ți-ar să te picure!
În noroi să te calce dracii și femeile, nebuno!
Cică chinezoaica…
Eu nu îmi mai amintesc cum am ajuns la chinezoaică.
Dar ea a curs, mereu a curs chinezoaica,
Iar eu am stat, ce mai puteam să fac?
Între ochi îmi curge.
Ea se spărgea iar eu nu.
Am stat acolo să-mi sape-n mine, picătura!
În fiecare picătură….taci.
Taci.
Închide ochii. Deschizi la al zece-lea strop în frunte că altfel înnebunești. De pe scaunul chinezoaicei, te rog, tu, închide și taci.



Chinezoaica te vede-n fiecare pic ce nu-l auzi.



Dacă timpul ar picura atunci fiecare secundă ce trece se sparge izbindu-se de fruntea noastră. Chinezoaica? Atunci am simți în cap fiecare clipă.

Capul mi l-ai spart și mintea mi-ai ciopârțit-o!
Măcar de nu mai vedeam, chinezoaico,
Te vedeam un cui, după un cui, după un cui, după un cui, bătut de-un ciocan, de-un ciocan, de-un ciocan…
Nu mă ridicam.
Dar eu te-am văzut, picătură murdară!
Nu mă ridicam.
Fiecare clipă mi-am văzut-o,
Nu mă ridicam.
De pe toți pereții m-am uitat,
Nu mă ridicam.
Din interior și înăuntru
Nu mă ridicam.
Fără somn m-ai lăsat și eu treaz, secundă cu secundă
Nu mă ridicam.
A trebuit să mă uit și să tac.
Nici acum nu mă ridic.
Chiar dacă țipam eu tot tăceam.
Nu mă ridic.
În castronul spart, picătură să fi stat!
Nu mă ridic.
Ai curs până când și ochii mei tot picături au dat
Nu mă ridic.
Dar nu ca ale tale, chinezoaico.
Nu mă ridic.
Tu știi să plângi?
Nu mă ridic.
Acum sau mai târziu m-aș ridica.
Chinezoaico?
Mai acuș sau mai încolo m-aș așeza.
Chinezoaico!
Nu mă ridic. Știu că mă vei omorî. Fă-o, chinezoaico, fă-o acum! Fă-o că mie mi-e frică și nu știu cum. Doar din crăpăptura ta mi-ai arătat că știi să cazi. Numai așa mi-ai arătat. Eu doar de când sunt cu tine, de când sunt cu tine? Mi-ai arătat cum e. Acum fă-o. Vino tu, chinezoaico! M-am săturat de picăturile tale, pe tine te vreau! Sparge-te lighean și vino! Fă-o și ia-mă! Mă picuri că mă vrei! Mă spargi ca să mă iei! Mă însemnezi ca să nu mă confunzi! Eu nu mă ridic. Eu nu vin la tine. Vino, chinezoaico. Hai, întinde-mi mâna, chinezoaico…