vineri, 21 octombrie 2011

?

Dacă aș fi fată cred că aș înțelege. Chiar și așa aș veni la tine alergând. M-aș sui în autobus și tot drumul m-aș gândi ce o sa zic și cum o să fie. Aș asculta la mp3 toate melodiile care îți plac și ție și aș zâmbi tot drumul. Nu aș lăsa pe nimeni să stea lângă mine, să-mi invadeze ci-ul. M-aș uita pe geam și mi-aș închipui cum am alerga noi, două nebune pe câmp, călcând peste toată recolta oamenilor care s-au străduit să o sădească. Am alerga și am vedea la rândul nostru autobusul în care stă o fată singură cu căștile în urechi, care zâmbește și se uită la noi. Am arăta la tot câmp, și grâului și porumbului și florii soarelui că noi două suntem fericite și ca nu știm dacă ne iubim, dar că ne simțim și că în sfârșit ne putem atinge și ține de mână. Că ne putem mirosi parfumurile dulci. Al tău ar fi mai înțepător și cu el ai străpunge până dincolo de sânge și mirosul meu și pielea mea și ochii mei și mirosul de pământ și bălegar și nori și cer și cu toții ar fi invidioși pe mine! Dar mi-am dat seama că nu vom face asta. Mi-am luat tocuri. M-aș uita mai degrabă la cer și aș modela un nor cu fața ta pe care am văzut-o în atât de puține poze, atât de multe ori. Ceilalți nori, cu toții ar vrea să fie și ei o parte din tine. Tu, cea cu chip de nor mi-ai spune că sunt la o distanță de tine, cea cu chip de fată, cea mai frumoasă, de doar 2 ore și 27 de minute. Eu aș zâmbi și aș sări din scaun, aș spune să se oprească autobusul, aș ieși din autobus, pe stradă și aș zbura cu părul meu blond și lung, pus pe bigudiuri încă de cu o seară înainte, seara în care mi-ai spus să nu mai vin la tine, pentru că îți este frică și bla bla, aș zbura până la tine doar să te îmbrățișez și să te sărut, pe tine chip de nor al fetei mele! Dar mi-am dat seama că nu am cu ce să zbor. Ți-am făcut o prăjitură cu nucă... mi-ai spus că-ți place nuca. Și asta tot ieri am făcut-o. Am pus un ingrdient secret. Un fir din părul meu, cel nebuclat, tocat mărunt, îmbibat în rom și scorțișoară, că se asorteze cu nuca. Astfel mereu voi putea fi cu tine și în tine. Îți vei da seama de asta când ma voi întoarce acasă, tot cu autobusul, dar mâine. Of! Ce zi tristă va fi mâine când ne vom despărți după ce ne-am întâlnit abia pentru prima dată! Nu vom plânge la plecare pentru că ni s-ar scurge rimelul și pentru că ne vom revedea peste două săptămâni. Voi veni la tine în fiecare sâmbătă și voi fi a ta toate săptămânile pe care le voi mai avea. Și sper să fie multe! O, Doamne! Sper să fie multe! Peste un an voi veni la facultate în Iași, deci voi fi a ta, vie, carnal mereu. Dar mi-am dat seama că mă întristez degeaba. Că abia am pornit la drum, că mai am mai puțin de o oră până când ne vom încleșta. Nu știu ce îți voi zice. Sunt sigură că și tu ești emoționată acum și că deja mă aștepți în autogară, cu o baclava, pentru că știi că și mie îmi place nuca. Și știu că nici tu nu ai putut dormi toată noaptea pentru că te-ai gândit la mine. M-aș gândi să te sun, să te întreb dacă ai uitat cumva că vin, asta doar așa ca să mă alint, dar mi-am dat seama că atunci când vei auzi soneria ai tresări, ai spera să fiu eu, inima s-ar opri pentru o miime de secundă iar apoi ar începe să sară, aproape să iasă din piept, și ea dorind să ajungă la mine, ai vedea că sunt eu și te-ai emoționa. Dar mi-am dat seama că daca emoția s-ar acumula, mai mult decât s-a acumult în aceste 2 luni de vorbit nu față-n-față, iar când ne-am întâlni, adică în 30 de minute!, totul va revărsa, ca și apa ținută de un dig. Mi-aș da seama că am intrat în oraș. Încep să am emoții foarte mari. Nu pot crede că momentul ăsta chiar e momentul ăsta. Că suntem atât de nebune încât chiar facem asta. Aș mesteca niște gumă cu pepene și m-aș reparfuma. Închid mp3-ul. Bag căștile în geantă. Mașina se oprește. Nu mă uit pe geam încercând să te caut pentru că ȘTIU că ești acolo! Nu pot să cred că am m-am ridicat de pe scaun și că nu mai visez. Nu mai simt podeaua, nu simt cu cobor scările, nu mai simt aerul de afară care îmi intră în plămâni. Dar tu nu ești aici. Nu e nicio problemă. Oricum voiam să mă duc până la baie. Chiar, dacă îmi amintesc bine ai zis că e posibil să întârzii un pic. Că ai ceva de făcut pentru facultate. Sau nu? A. Ai zis că nu mai vrei să ne întâlnim. Că ți-e frică și bla bla. Parcă așa ai zis. Dacă aș fi fată probabil aș înțelege. Dar nu sunt!

miercuri, 19 octombrie 2011

Imortal

Mamă? Tată?
Mie nu! Mie nu! Mie nu! Mie nu mi-e frică!
Mie nu mi-e frică de ce o să fie și de ce a trecut!
Mie nu mi-e frică de moarte
Pentru că știu că voi și oamenii pe care îi cunosc nu vor muri niciodată
Pentru că sunt ai mei și îi cunosc.
Chiar dacă locuiesc prin alte locuri,
Chiar și așa ei sunt și în creierul meu și așa nu o să moară nimeni niciodată!
Suntem nemuritori! Și voi dar și eu. Așa ca moartea nu mă sperie.
Nu mă sperie nimic pentru că știu că sunt
Fiul mamei mele și
Băiatul tatăul meu și
Frățiorul fratelui meu.
Uite! Știu că sunteți ai mei, deci nu are de ce să-mi fie frică!
Azi am învățat de la Cioran și de la tata că totul este vid
Adică că raza unui nucleu este de 10-15 m și că este de 0,01 din raza atomului
Și că între este vid! Adică toată materia este vid! Adică nimic!
Cum să te sperie un nimic? Voi vă dați seama că stăm pe nimic, mâncăm nimic și că suntem nimic?
Cum să te sperie nimic, măi mamă?
Iar ceea ce suntem (tot tata mi-a spus), suntem o proiecție.
Deci tot nimic!
Iar Dumnezeu e bun!
Există și e bun! Dumnezeu vine de la EU, deci e și conștiiță
E și altele.
Nu vă temeți mamă și tată, pentru că nici eu nu mă tem!
Știu că există și rău și bine!
Știu că îi am pe Hamlet și pe Oflelia în mine!
Și toți avem de toți. Suntem ca niște sertare mari, mari de tot
Mai mari decât blocul
Și avem în noi tot de ce avem nevoi pentru a trăi!
Ba chiar mai mult!
Și frică și frig. Și mândrie și prejudecată. Avem tot!
Poate că e mai mult rău ca bine, tată,
Dar eu pot schimba asta!
Și cât de greu poate fi?
Doar eu sunt bun, așa-i?
Și ceilalți voi fi buni dacă suntem buni cu ei!
Așa-i?
Și mai avem și vise atât de multe și de frumoase
De care nu trebuie să ne temem!
Putem face de toate, pentru că avem în noi de toate.
Dumnezeu a avut grijă de noi!
Uite, poți și să greșești. Că oamenii greșeșc.
Ca și cum ai mânca lapte împreună cu pepeni!
După pe mine mă doare, pe nimeni altcineva
Și nu trebuie să fiți voi triști, pentru că a doua oară nu cred că mai fac.
Chiar dacă mi-a-ți zis și voi...
Și nici de maturitate nu mi-e frică!
Maturitate o fi ceva ca uitarea și nu mi-e frică
Pentru că nu sunt singur!
Așa-i?
Mamă? Tată?