-Consuelo, singura mea prietena, pata de culoare din viata mea, simt...
-Ce urli, draga asa. Sunt aici.
-Consuelo...se apropie, simt...
-Ce, Vasile, ce se...
-Te-am rugat sa nu imi mai spui Vasile! Macar acum, in ultimul ceas, spune-mi Vasiliano...
-Cat tupeu ai?!?
-Se apropie...simt...
-Da’ zi draga odata ce anume se apropie? Ce?
-...Consuelo...se apropie...sfarsitul!
-Ei bata-te sa te bata. Nu vine niciun sfarsit.
- Consuelo...il simt!
-Vasile!
-Vasiliano!
-Vasiliano! Draga, crede-ma. Sunt aici dinaintea ta, stiu cum functioneaza treaba. Doar am discutat si cu primarul de judet, este bine. Ai cumparat teren aici, aici ramai. Nu se poate intampla nimic rau. Si de altfel, se zvoneste ca nu se poate, nu se poate draga sa pateti tocmai tu ceva.
-Consuelo...
-Vasiliano! Nici prin Le Chambre, nici de La Rene, nici macar de la Le Roi nu se aud nici macar zvon de furtuna, ploaie sau sapun, ce sa mai discutam de un dezastru. Nu pleci, draga nicaieri.
-Vreau sa iti spun acum, Consuelo... Tu ai fost si vei ramane mereu... dragostea mea.
-Vasile!
-Te-am iubit. Tot acest timp tu ai fost mereu alaturi de mine, zi si noapte. Culoarea ta marona mi-a luminat viata ce scurta-mi, din pacate. Inima-mi plange, Consuelocita! Despartirea prea repede a venit...
-Vasile! Termina odata! Ma sperii! Vorbesti si in slove deochiate! Ce e cu tine? Ma faci sa rosesc! Primarul a zis ca e lotul tau de pamant permanent. Am o varsta, am personalitate, vorba aia, sunt aici de cand ehehe, am un cuvant de spus, Vasile! Nu pleci nici daca vrei!
-Sa luam de coarne adevarul, Consueluta... Am imbatranit... Mi-a disparut roseala din bujori, mi-a disparut lichidul cristalin...am coaja, Consuelo!
-Ehe Vasiliano! Ma superi! Doar ai auzit ce se zvoneste! Si fratii tai au la fel si nu se plang! Fii barbat, Vasile! Fii barbat, nu ma lasa!
-Dar ei nu au avut norocul sa sada langa asa o Alunita frumoasa, incantatoare, radianta si motoasa, pe care sa ajunga sa o iubeasca!
-Ma faci sa imbujorez, Vasiliano! Si eu... te simpatizez,na. Pftui, ca m-ai facut sa o zic smechere! Si coaja este doar matca din care va iesi fluturele.
-Ce fluture, iubita mea?
-Ei... fluturele! Dupa coaja am stabilit ca ramai aici! Ce tot atata! O sa vina mana, o sa te scarpine si gata! Asa a zis si primarul! Tu stai acolo si fa-ti treaba! Mananca-l! Fa sa te scarpine!
-Consuelo!
Hai lasa-ma ca ma superi si am treaba! Am mancarea pe foc, jos, la subsol si tu ma tii aici de vorba.
-Consuelo!!! Asculta-ma! Am imbatranit! Nu mai am timp! Simt cum ma duc si mana nu mai are cand a veni!
-VAI DE MINE! Vasile.. VASILIANO sa nu imi faci una ca asta.
-Consuelitita...asta vroiam sa iti spun....a venit ceasul. Monstrul a invins. Ce nenorocire! Ce patos! Ce durere! Mana nu mai apare... am simtit asta de cand am aparut... eram un boboc, nici nu te cunosteam Consuelo, mai stii?
-Cum as putea uita, Vasiliano?
-La inceput nimeni nu ma placea. Toti ma urau si tipau. Si la mine si la fratii mei. Mult am suferit. Vroiam doar un strop de atentie, o mangaiere, o scarpinare... Dar eu te-am gasit pe tine Consuelo si doar cu tine ma puteam astampara. Am simtit iubirea ta din prima clipa. Inainte nu credeam in dragoste la prima vedere... Si de atunci nicio pudra de talc si nicio solutie mentola nu mi-a mai dat astampar Consuelo. Te iubesc!
- Si eu te iubesc, Vasiliano! Ce faci? Sa cheme cineva mana! Nu pleca! Nu te usca! Sa nu cazi, Vasiliano!
-Ma desprind, mana nu mai apare! A fost mai puternica decat noi! Dragostea noastra a fost imposibila! Imi pare rau Consuelo! Iarta-ma! Sa iti gasesti un sot bun. Nu ma uita! Nu uita niciodata bubita de varicela care a locuit langa tine si care te-a iubit mereu, Consuelo...mereu!
