mereu mi-a fost teamă de tornade

de departe că cineva a tras apa
că conducta s-a spart
și nu a mai avut ce face
tornada a intrat
cu vânt de moarte fără frică
în mijloc am stat
fără cu vânt de moarte fără frică
ochiu-i năștea privirea
privirea mea născută înspre pământ
de s-ar ridica fie și pentru
ca s-o privească ca un bărbat
pe femeia sa din pat
mi-ar fi spus
cu vinte de jale
aș fi înțeles
cu vinte de jale
tot ce nu sunt
și nu voi deveni
că nu pot și nu voi reuși
tornada și-a tras fermuarul
și a plecat
dar privirea mă privea
dar eu priveam pământul