Ultimul om

Cerul înghesuia atât de tare sinele oamenilor încât în urechi le-a tunat liniștea, în gură, tăcerea, iar în ochi Dumnezeul.
Azi a coborât cerul peste oameni și din ei s-a scurs Dumnezeu.

Azi a apărut Dumnezeu și nu a spus nimic.
Lumea voia să țipe, să întrebe ,,Doamne, tu ești? Doamne, ce e viața? Doamne, până când? Doamne, de ce? Doamne, iartă-ne!” dar tăcerea nu ierta.
Dumnezeu tăcea și se uita.

Cândva oamenii s-au aruncat împreună cu Dumnezeu într-o depresiune de tăcere care eroda.
și nu au mai ieșit de acolo.

Dumnezeu nu avea spate.
Nu îmi amintesc ochi dacă avea,
Dar sigur Dumnezeu nu clipea.
Dumnezeu îndrăznește să te întrevadă inconștient, se zice.

Unii spun că l-au auzit șoptind limba păsărilor,
alții spun că lui Dumnezeu i-a curs o lacrimă,
alții spun că au văzut două lacrimi curgând pe obrazul lui Dumnezeu,
eu, unul, nu am văzut nimic.
Cei mai mulți spun ca au avut o imanentă revelație.
Nimeni nu știe sigur pentru că fiecare era singur.

Oameni au plâns sau au urlat disperare mută în fața lui Dumnezeu și el tăcea.
Nietzsche se răsucea și El tăcea.
Oameni înnebuniți de tăcerea Domnului l-au scuipat și înjurat,
oameni dezgustați de păcat și-au vomitat viața
și în fața lor stătea Dumnezeu și nu spunea nimic.

Azi a coborât cerul peste oameni și din ei s-a scurs Dumnezeu.
Azi a apărut Dumnezeu și eu nu am înțeles nimic.
Când l-am văzut pe Dumnezeu am văzut oglindă,
iar în oglindă am zărit ceea ce am căutat să văd
iar în oglindă am privit ceea ce am căutat să înțeleg
iar în oglindă îmi ședea Dumnezeu.
am mulțumit,
dar nu am înțeles nimic.

Dacă tot e singur și e mut și peste tot
Dumnezeu nu strigă surd din albastru și surd din scaun?
E mare păcat că aud doar cu urechea și înțeleg cu matematica, Doamne?

dar nu înțeleg nimic.

Așa că am continuat fără a șopti limba păsărilor,
fără a-mi curge o lacrima sau două,
am privit oamenii în ochi și am tăcut, dragă Dumnezeu. Le-am zâmbit îngerilor și le-am muțumit dracilor, dar să știi că am făcut-o fără să înțeleg nimic.