nu, nu asta era

când am pășit prima dată pe pământ m-am înțepat într-o scobitoare aruncată de un drac
atunci cu un fior nesimțitor,
un strop de moarte și lumea au intrat
în talpa mea stângă, a dreptului meu picior
același drum l-au găsit în timp
heruvimii și serafimii, cu caii lor, în praf de lumină
care de luptă, șerpi iscoditori și o ghilotină
păcatele și celelalte plăceri
prin gaura din talpa mea stângă, a dreptului meu picior
am adunat mările și parfumurile
iubitele și fumurile
boare, brize ducând grele valize și bolovani de carne
cu urme de sânge mirosind a cine știe ce osânde
la fiecare pas
toate au intrat prin gaura din talpa mea stângă, a dreptului meu picior
până într-o oră sfântă, pe tărâm neumblat
neintenționat, pe urma ta am călcat
iar gaura din talpa mea stângă, a dreptului meu picior
s-a vindecat.
masacru
fiecare răget de sirenă sugrumat,
ecoul lor neîncetat,
fiecare gând împușcat,
sângele lor inundat,
fiecare furtună deșteptat,
frigul lor de speriat
ultimul obstacol
buzele încrezute n-au știut să tacă.

nu, nu asta era.

în spate, un heruvim cânta, iar un serafim îl tăia
să ne iubim
în vecii vecilor
amin.