Halat alb si Intuneric

L-au îmbrăcat şi pe el într-un halat din acela lung şi alb, care era legat la spate. L-au dus într-o încăpere ciudată, dar i sa spus că aceea este cea mai frumoasă din tot locul acel macabru. El ştia cum se numeşte locul macabru. A dus-o acolo pe Amanda după ce a căzut de pe bicicletă şi sa lovit rău de tot la picior. Dar el nu era lovit şi de ce l-au îmbrăcat în chestia aia albă…doar nu era nebun. Nu se poate! Nu a făcut nimic rău, sau aşa credea. De fapt, el a…. În locul acela erau multe persoane! Multe de tot! Şi erau prietenoase şi erau toţi îmbrăcaţi la fel şi uneori se simţeau bine acolo…În încăperea aia ciudată erau scaune, multe scaune şi oameni, mulţi oameni. Erau de fapt cei care locuiau cu ei în acel loc imens. A primit multe fonduri locul acela pentru a se mări şi pentru a mări numărul personalului. Se spune că nimeni nu a mai ieşit de acolo…nici viu nici mort. Dar el nu trebuia să ştie asta. El credea că e o situaţie puţin mai complicată şi că sunt alţi doctori decât în ziua în care Amanda s-a lovit rău de tot la picior. Rău de tot!…Amanda…
-Bună! Azi avem un nou…hmmm…un nou prieten printre noi, adică voi , adică…un nou prieten!
El era singurul care stătea în picioare. Aşa stătea şi Michel când a trebuit să spună un discurs despre cum se extinde cancerul la nivelul molecular al broaştelor de baltă. Era atât de emoţionată…Michel…
-Spune-ţi numele dragă domnule.
Punctul fix la care a ales el să îl privească era o pată de muştar de pe sacoul unei doamne care îl privea insisten.
-Numele…Cum te cheamă? Mă rog…nebun…clar…nebun. Toţi sunteţi nebuni! NEBUNI, NEBUNI , NEBUNI. NEBUNI de legat. NEBUNI, NEBUNI, NEBUNI!
Când repetă pentru a 9-a oară ,,nebun”, el îşi ridică privirea…
- O să îţi spunem Nebun 694209. Aşa deci, dragă Nebun 694209 spune-ne povestea ta, căci de asta eşti aici…aici toţi ne spunem povestea. Ha! Mă rog, doar cei NEBUNI, ca tine.
Zâmbetul crud al celei care vorbise până acum nu semăna deloc cu zâmbetul dulce şi senin al Nadiei. Nadia zâmbea mereu…Era atâ de frumoasă….Nadia…În plus cea care vorbise avea resturi de mâncare printre dinţi. Asta l-a făcut pe el să işi regăsească un punct fix.
- Povestea dragă domnule! Întâmplarea! Fapta ta nesăbuită care te-a adus aici! Nebun 694209 ai face bine să vorbeşti altfel…altfel vei vedea ce vei păţi. Noi îi spunem ,,nu primeşti desert după masă”. Ha! Ce amuzant sună! HAHAHA!
Râdea al naibii de straniu! Îl speria! Nu înţelegea de ce naiba râdea! Lui nu îi venea să râdă. Alice îl făcea să râdă. Spunea nişte glume atât de haioase cu urangutani! Erau penibile dar atât de amuzante!…Alice…
- Aşa deci… Nebun 694209 dacă nu începi să vorbeşti ,,nu vei primi desert”! HA!HAHAHA! Nebunii ceilalţi vor să audă. Vor să îţi audă glăsciorul tău susur ca apa poluată din Minesota. HA! Vrem să ne faci să plângem cu povestea ta căcăcioasă şi cu faptele tale perverse!
Nu îi plăcea cum vorbea. Punctul fix îl ţinea în loc. Este ciudat deoarece el nu este aşa! De ce o lasă să vorbească atât de urât. De ce îi spune că e nebun? Ellen nu vorbea aşa cu el! Ellen îl alinta şi îi spunea că într-o zi ,,Vom cuceri Vestul” şi alte aberaţii de genul. Dar aberaţiile alea puerile îl făceau să se simtă bine…Ellen…
-Ha Nebun 694209 s-a zis cu desertul tău! Afară! Luaţi-l de aici! Mizerie ce eşti! Lasă că te curăţam noi! HA!
L-au luat din acea sală, l-au târât pe coridoarele lungi cu gresie albă şi pe alocuri gresie neagră. Combinaţia aceea stupidă îi dădeau dureri de cap…L-au dus la subsol. Acolo mirosea urât. Poate vroiau să îl pună să cureţe podele sau cine ştie. Lui Connie îi plăcea să adune lucrurile, să le pună în ordine, să şteargă praful, dar nu folosea niciodată aspiratorul! Îi era frica de acel sunet! Îţi vine să crezi?…Connie…Dar nu a fost aşa! A fost ceva murdar, josnic şi inuman! El s-a zbătut, a ţipat şi i-au rugat să îl lase în pace! ANIMALELOR! Le spunea el. NEBUNULE! Le răspundeau ei! L-au băgat în ceva întunecos, al naibii de strâmt şi care duhnea. L-au închis acolo. Nici nu avea loc sa păşească. Aerul era murdar, plin de praf iar, locul duhnea!
-Ce naiba am făcut? Spuse el disperat.
Părul transpirat şi negru al lui Joshua ( căci aşa era strigat înainte să i-se spună Nebun 694209) îi acopereau ochii care cândva explora trupurile celor 6 femei pe care…într-un mod bizar şi extrauman, le-a iubit…Ce naiba? Asta să fi fost motivul? Nu are cum. Iubirea parcă era legală…sau nu?…Nu mai conta acum…Oricum Amanda, Michel, Nadia, Alice, Ellen şi Connuie l-au uitat şi l-au iubit….Unghiile lui zgâriau uşa din metal. Transpiraţia curgea pe faţa murdară de praful trecutului şi pacatul prezentului…
-Când o să mă scoată…Ce să fac ca să mă scoată…
Se gândea obsedant la cele 6…Oare ele să fi fost de vină?…Nu cred! Nu are cum! Câteva zile s-a hrănit doar cu gândul care îl rodea şi cu pâine uscat. Apoi l-au eliberat.
- Nebun 694209 spune-ne povestea ta!