miercuri, 18 iunie 2008

Robo



Era ciudat. Nu încălcase nici o Lege. Ştia că nici un Tehnician nu-i făcuse vreun reglaj în acest sens. Pentru roboţi, Legile erau totul, iar Prima Lege îi interzicea să facă vreun rău unui Om. Totuşi, Stăpânul cel Mic plângea, iar jucăria sa preferată, un camion galben, zăcea distrus pe covor sub talpa lui dreaptă. Îi venea să-şi şteargă toată memoria cu care până ieri se mândrea. Îi venea să se deconecteze, dar şi asta ar fi încălcat o Lege...
- Robo, mai vii azi, râşniţă senilă ?!! Strigătul Stăpânului cel Mic l-a adus la realitate. S-a grăbit să-i ducă ceaiul, aşa cum făcea deja de 52 de ani şi 234 de zile. Visul cu camionul cel galben îi revenea cam des prin circuite în ultima vreme. Era un semn rău, mai ales că aşa ceva nu s-a întâmplat vreodată.
- Ar trebui dus la topit robotul ăsta. Am scoate bani frumoşi pe el, a spus Stăpânul cel Mic.
- Poate chiar mâine. Am văzut un model nou de robot la MegaMall, a răspuns Stăpâna cea Nouă.
Da, da, asta era: vroiau să-l deconecteze. Devenise cam încet, începuse să scârţâie când se apleca şi cel mai grav, începuse să aibă vise.
A doua zi, Stăpânul cel Mic l-a urcat în camion şi au plecat spre centrul de topire. Acolo s-a întâlnit cu alţi colegi de serie, dar nu a mai apucat să discute cu ei. Stăpânul cel Mic se grăbea să prindă noua ofertă de la MegaMall. Aşa că a păşit în cuptor, calculând suma pe care o va lua Stăpânul pentru circuitele sale din aur şi din platină.
- 21.397 de dolari ! a strigat Robo în timp ce alerta de temperatură începuse să funcţioneze.
Stăpânul cel Mic a luat banii şi s-a urcat grăbit în noul său camion galben.
Robo era trist. Abia acum a înţeles visul.
Era ciudat. Nu încălcase nici o Lege. Ştia că nici un Tehnician nu-i făcuse vreun reglaj în acest sens. Pentru roboţi, Legile erau totul...
Dar, cine era el să judece Oamenii?

Niciun comentariu: