I-se spunea Q. Era destul de inteligent pentru acea vârstă. Era chiar deştept! A mers la multe concursuri la diferite materii…La toate a câştigat câte ceva, dar era fericit! Avea chiar şi câţiva prieteni. Nu mulţi, dar erau. Era naiv…
Oare e adevărat? Oare chiar suntem programaţi să murim după cele 473 milioane de clipiri? Nu, nu are cum…Dar a dat la TV! Sigur e adevărat. Dar eu nu vreau să mor… Mie îmi plac lucrurile noi, iar la şcoală mi-au spus că oamenii clipesc mereu când văd ceva nou…Dar îmi place viaţa aşa cum este ea…îmi place să merg la şcoala, să învăţ, sa citesc, să mă întâlnesc cu cei 2 buni prieteni ai mei, să mă joc, să cânt, să călătoresc…Lumea e atât de mare iar eu nu am apucat să vizitez mai nimic! Trebuie să opresc asta! Vreau să am o viaţa lungă, lungă de tot! Gata! De acum nu mai clipesc niciodată! Voi închide ochii pentru totdeauna şi îi voi deschide DOAR la când este neapărat necesar…O dată dimineaţa ( ca sa văd răsăritul ), 10 minute la televizor, 5 minute ca să mă joc şi o dată noaptea ca să văd stelele…Dar cum rămâne cu restul? Nu ştiu…vedem noi…Acum să nu mai irosesc clipiri şi să închid mai repede ochii…Am pierdut destule clipiri pană acum.
Şi închise ochii. Acum…sărmanul Q! Cine să îi explice că se înşeală? Cine avea să ştie că el este acum singur între cei patru pereţi albi, întins în pat, perdeaua împiedicând razele solare să pătrundă în acea cameră, în mintea acelui băieţel? Vrea să îşi lungească viaţa…Doar îndrăznind să gândească asta, IT l-ar pedepsi dar el nu doar ,, se gândeşte”, el îndrăzneşte să încerce să lungească viaţa. Q era un băieţel special, cu o voinţa uluitoare şi prin faptul că încarcă să îşi lungească viţa intră pe teritoriul interzis omului, teritoriul It-ian.
Aşa…acum că am închis ochii ce fac? Devine plictisitor…Dar e benefic! Voi trăi mai mult decât oricine altcineva…Nu voi muri nicio…nicioda…niciodată…Crezând că adoarme, băieţelul se lăsă purtat de val…Halal mai eşti şi tu, Q! Imediat ce închizi ochii adormi. Halal! Dar mă rog…WOW! Asta ar trebui să fie? Universul…Universul! Iar acesta ar fi…Timpul…Timpul! Ce tare! Ce naib? De ce chestia asta se scurge aşa repede prin acest labrint din sticlă? Se înnegreşte…Dar stai! Celelalte sunt negre toate! Este prea ciudat şi prea complicat pentru mine, dar…Sunt incapabil să înţeleg timpul…Iar Universul…Universul e mare, e imens şi e complicat, foarte complicat…Dar îl voi înţelege pentru că eu voi trăi mult, mult de tot! Eu voi fi cel care va afla totul! Secretul timpului şi taina Universului…Eu!…Iar aici? Dezamăgit că este iar în camera cu pereţi albi rămâne încă puţin întins…apoi…Merg până la Beta…Mare greşeala…MARE! De ce tocmai el s-a găsit să îndrăznească să încerce să afle totul? De ce tocmai el? Sărmanul Q! Sărmanul Q!A plecat de acasă cu ochii închişi…Ştia foarte bine drumul spre Beta…Drumul trecea prin parc, iar din parc era o alee în stânga cu copacii cei mai bătrâni din acel parc…Acolo veneau rândunele şi cântau iar lui Q îi plăceau rândunelele……A mers de atâtea şi atâtea ori printre acei copaci bătrâni…Nu s-a oprit atunci când trebuia…a auzit paşii grăbiţi ai oamenilor şi a avut încredere în ei!…A avut încredere în oameni! Era sigur că dacă nu va avea voie să treacă cineva l-ar oprit! Un om, oricare ar fi fost, avea încredere în el. Iubea oamenii… Blestemaţi de oameni! Blestemaţi fiţi voi! Şi a trecut, iar omul nu l-a oprit…A trecut până la jumătate până când…FW.24.BAN mi-sa întipărit în carnea putredă…nu au mai rămas nici oasele…Şi asta pentru că a îndrăznit să încerce să afle TOTUL!
Oare e adevărat? Oare chiar suntem programaţi să murim după cele 473 milioane de clipiri? Nu, nu are cum…Dar a dat la TV! Sigur e adevărat. Dar eu nu vreau să mor… Mie îmi plac lucrurile noi, iar la şcoală mi-au spus că oamenii clipesc mereu când văd ceva nou…Dar îmi place viaţa aşa cum este ea…îmi place să merg la şcoala, să învăţ, sa citesc, să mă întâlnesc cu cei 2 buni prieteni ai mei, să mă joc, să cânt, să călătoresc…Lumea e atât de mare iar eu nu am apucat să vizitez mai nimic! Trebuie să opresc asta! Vreau să am o viaţa lungă, lungă de tot! Gata! De acum nu mai clipesc niciodată! Voi închide ochii pentru totdeauna şi îi voi deschide DOAR la când este neapărat necesar…O dată dimineaţa ( ca sa văd răsăritul ), 10 minute la televizor, 5 minute ca să mă joc şi o dată noaptea ca să văd stelele…Dar cum rămâne cu restul? Nu ştiu…vedem noi…Acum să nu mai irosesc clipiri şi să închid mai repede ochii…Am pierdut destule clipiri pană acum.
Şi închise ochii. Acum…sărmanul Q! Cine să îi explice că se înşeală? Cine avea să ştie că el este acum singur între cei patru pereţi albi, întins în pat, perdeaua împiedicând razele solare să pătrundă în acea cameră, în mintea acelui băieţel? Vrea să îşi lungească viaţa…Doar îndrăznind să gândească asta, IT l-ar pedepsi dar el nu doar ,, se gândeşte”, el îndrăzneşte să încerce să lungească viaţa. Q era un băieţel special, cu o voinţa uluitoare şi prin faptul că încarcă să îşi lungească viţa intră pe teritoriul interzis omului, teritoriul It-ian.
Aşa…acum că am închis ochii ce fac? Devine plictisitor…Dar e benefic! Voi trăi mai mult decât oricine altcineva…Nu voi muri nicio…nicioda…niciodată…Crezând că adoarme, băieţelul se lăsă purtat de val…Halal mai eşti şi tu, Q! Imediat ce închizi ochii adormi. Halal! Dar mă rog…WOW! Asta ar trebui să fie? Universul…Universul! Iar acesta ar fi…Timpul…Timpul! Ce tare! Ce naib? De ce chestia asta se scurge aşa repede prin acest labrint din sticlă? Se înnegreşte…Dar stai! Celelalte sunt negre toate! Este prea ciudat şi prea complicat pentru mine, dar…Sunt incapabil să înţeleg timpul…Iar Universul…Universul e mare, e imens şi e complicat, foarte complicat…Dar îl voi înţelege pentru că eu voi trăi mult, mult de tot! Eu voi fi cel care va afla totul! Secretul timpului şi taina Universului…Eu!…Iar aici? Dezamăgit că este iar în camera cu pereţi albi rămâne încă puţin întins…apoi…Merg până la Beta…Mare greşeala…MARE! De ce tocmai el s-a găsit să îndrăznească să încerce să afle totul? De ce tocmai el? Sărmanul Q! Sărmanul Q!A plecat de acasă cu ochii închişi…Ştia foarte bine drumul spre Beta…Drumul trecea prin parc, iar din parc era o alee în stânga cu copacii cei mai bătrâni din acel parc…Acolo veneau rândunele şi cântau iar lui Q îi plăceau rândunelele……A mers de atâtea şi atâtea ori printre acei copaci bătrâni…Nu s-a oprit atunci când trebuia…a auzit paşii grăbiţi ai oamenilor şi a avut încredere în ei!…A avut încredere în oameni! Era sigur că dacă nu va avea voie să treacă cineva l-ar oprit! Un om, oricare ar fi fost, avea încredere în el. Iubea oamenii… Blestemaţi de oameni! Blestemaţi fiţi voi! Şi a trecut, iar omul nu l-a oprit…A trecut până la jumătate până când…FW.24.BAN mi-sa întipărit în carnea putredă…nu au mai rămas nici oasele…Şi asta pentru că a îndrăznit să încerce să afle TOTUL!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu