duminică, 21 noiembrie 2010

Doctor G.

Doctorul Giurganeanu, specialist neurolog la spitalul Floreasca, Bucuresti, este trezit din somn datorita apelului de urgenta. Nu a mai ajung acasa de cateva zile. Este prost dispus, iritat si vrea sa doarma. Ia doua pastile de Benosen, se ridica de pe canapeaua din biroul sau cu o durere chinuitoare de spate, isi pune halatul si coboara la etajul 5.
- Buna seara domnule doctor.
- ‘naseara, Marinela.
- Sa va aduc o cafea?
-Un pistol.
-Poftim?
-Nimic.
-Nu faci glume din astea, domnule doctor. Pacientul va asteapta in 506. Este domnul Giurganeanu, actorul.
- Vai de mine. Dar ce a patit?
- S-a asezat mosuletul langa scaun, spune chicotind Marinela. Avea spectacol la Bulandra si a cazut langa scaun.
- Nu mai rade, proasto.
-Poftim?
- Scuze, Marinela. Sunt foarte obosit.
- Mda. A dat cu capul de o masa. Are o rana deschisa la tampla. I-am oprit sangerarea. Poftim fisa pacientului.
Doctorul Giurganeanu pleaca inspre salonul 506 unde un domn, putin trecut de 50 de ani, se incalta. Este domnul Giurganeanu.
- Buna seara. Sunt doctorul Giurganeanu.
- Buna seara.
- Plecati undeva?
- Da. Am spectacol. Nu pot lasa oamenii sa astepte.
- Imi pare rau, domnule Giurganeanu, dar nu puteti pleca pana nu va consult si totul este in regula.
- Domnule. Dumneata se pare ca nu ma intelegi. Am spectacol in 30 de minute, traficul este monstruos, lumea intra in sala iar eu trebuie sa ma duc sa joc. Oamenii au platit pentru bilet. Nu se cade sa nu se tina un Spectacol pentru ca dumneata domnule Gurgaceanu nu imi dai voie sa plec.
- In primul rand ma numesc doctor Giurganeanu si in al doilea rand este ora 22 si 45 de minute. Spectacolul s-a terminat, probabil acum mult timp.
- Cum asa?
- Clar. Pierdere de memorie. Sa speram ca este doar temporar.
,, Te rog nu pune intrebari, te rog nu cere explicatii, te rog lasa-ma in pace! Iti dau 3 doze de Morfina daca esti cuminte si taci din gura.”
- Ei, da. Eu nu-mi amintesc de nimic. Dumneata iti bati joc de mine, pare-mi-se.
- Nu va amintiti pentru ca suferiti de pierdere de memorie. In fisa dumneavoastra scrie ca a-ti cazut in timpul spectacolului si v-ati lovit cu capul de o masa din decor.
- Asa ceva este imposibil, docotre Stie-Tot. Am jucat acest spectacol timp de 7 ani. Stii dumeanta ce e asta? Este imposibil sa ma asez langa un scaun, si vorba aceea sunt doar doua scaune in tot acel decor.
- Va cred. Dar asa scrie aici, iar bandajul de la capul dumneavoastra ma face sa cred ca e adevarat.
- Ce band...
Domnul Giurganeanu isi pipaie capul si descopera un bandaj si durere.
- Ah... Deci... Dar Dumnezeule Mare si Sfant, nu imi amintesc nimic!
- Tocmai de aceea spun, domnule! Suferiti de pierdere de memorie! Haideti sa nu ne mai lungim. O sa vi se faca niste analize de sange, un RMN si o radiografie. Toate aceste analize sunt doar o formalitate sa ne asiguram ca nu este nimic grav. O asistenta va veni sa va ajute sa va pregatiti. Veti primi un formular pe care as dori sa va rog sa il completati atent, cu cea mai mare seriozitate, pentru a nu avea probleme mai apoi. Daca mai aveti intrebari va stau la dispozitie. Nu mai aveti intrebi? Nu? Bon. Atunci ne vom mai vedea cand vor fi gata raspunsurile testelor. Pana atunci dumneavostra va trebuie sa...
- Nu intelg cum a fost posibil asa ceva.
- Probabil a-ti avut o lipsa de calciu, in cel mai bun caz. In cel mai rau caz a-ti suferit un pre-infa... Dar sa nu ne pripim. Vom sti un raspuns sigur abia dupa ce vom primi rezultatele. Va voi ruga sa va relaxati si sa va odihniti.
- Este incredibil... In 30 de ani nu am patit asa ceva. Este chiar si amuzant. Cum am putut sa ma asez langa scaun intr-un spectacol cu doar 2 scaune? Dumneavoastra a-ti vazut spectacolul acesta? Dr. Timmy? De Sabina Balan? A-ti auzit despre ea?
- Da, am auzit de ambii. Si de spectacol si de autoare. Din pacate programul nu-mi prea permite sa merg la teatru.
- Asta este trist, domnule. Este un spectacol pe cinste... partenera mea, frumoasa Silvana Mihai, a-ti auzit de ea? Este fa-bu-loa-sa in rolul acesta. Fabuloasa.
- Da, am auzit si de actrita Silvana Mihai.
- Si mai este si tanarul asta talentat, Alex Voicu, ii zice. El este doctorul Timmy. Vai, deci este un spectacol delicios! Iar eu... eu, Giurganeanu, m-am asezat langa scaun.
Giurganeanu incepe sa rada in hohote. Rasul sau este molipsitor si la randul sau, Giurganeanu incepe sa rada de patania lui Giurganeanu.
- Am auzit ca spectacolul a fost dus cu bine pana la final, deci nu a fost un incident major. Publicul probabil nici nu si-a dat seama ca nu face parte din spectacol. Adica, pe dumneavoastra v-am mai vazut intr-un spectacol sau doua, am uitat cum se numesc dar stiu cu siguranta ca mi-au placut tare mult.
- Aha. Totusi sunteti un devorator de teatru.
- Cand am timp....
- Interesant. Nu am cunoscut foarte multi doctori pasionati de aceasta arta... In totdeauna doctorii mi s-au parut reci, duri, de otel. Nu ii inteleg si probabil pentru asta ii apreciez enorm. Oboseala, stresul, presiunea. Sa stii ca daca tai cu un milimetru prea la stanga sau prea la dreapta, o viata de om se poate incheia si totusi...totusi tu sa rezisti acestei presiuni monumentale si sa duci operatiunea pana la capat. Felicitari domnule doctor!
- Mda...incredibil.
Dupa un moment de tacere, Giurganeanu si Giurganeanu, hotarasc in acelasi timp sa vorbeasca. Giurganeanu, totusi este cel care se impune, neobservand ca si Giurganeanu a inceput sa vorbeasca.
- Cum spuneam. O asistenta va veni ca sa va ajute cu analizele. Este tarziu dar cu cat mai rapid cu atat mai bine. Sa speram ca a fost doar ceva minor.
- Nu a fost doar ceva minor. Lucrurile de acest gen nu pot fi doar minore. Cel putin pentru mine.
- Nu aveti de unde sa stiti asta. Dupa ce vom analiza rezultatele exacte ale analizelor vom sti cu exactitate ce si cum.
- Eu stiu.
- Nimeni nu stie mai mult decat medicina, care este ea insasi viata.
- Viata?
- Da
- Din punctul dumneavoastra de vedere, domnule Giurganeanu.
- Da. Din punctul meu de vedere, domnule Giurganeanu.
- Vi s-a mai spus pana acum ca sunteti teatral? Aveti niste gesturi si o mimica foarte teatrala.
- Pof...poftim?
- Domnule doctor!striga Marinela. Pacientul de la 654, Froicu, urgenta!
- Cheama-l pe Rujoiu.
- A plecat acasa!
- La naiba! Acum am alt pacient aflat intr-o stare critica! Cheama pe altcineva! Esti culmea femeie!
- Miahm!rastise Marinela in timp ce iesea din salon.
- Starea mea este crtica?
- Nu. Sigur ca nu.
- Atunci de ce nu a-ti vrut sa mergeti la 654? Poate era chiar intr-o stare critica.
- Pentru ca a-ti spus ca sunt teatral.
- Ce legatura are asta?
- Eu... eu cand eram... stiti dumneavoastra... cand a venit timpul sa imi aleg destinul, am ales Medicina. Am ales medicina, am invatat, am facut sacrificii, m-am sacrificat pe mine doar ca sa ma multumesc financiar si sa imi multumesc... Ma rog. Si acum, dupa mai bine de 30 de ani, veniti dumneavoastra, domnul actor Giurganeanu si imi spuneti ca sunt teatral? Cum va permiteti? Cum sa faceti una ca asta? Dupa TOT ce am facut, mi se spune ca sunt...teatral? Adica mi se spune ca se putea si altfel? Mi se spune ca puteam sa dorm acasa, puteam sa nu ma trezesc blestemandu-mi momentul in care m-am hotarat sa intru la examenele de fizica si anatomie si puteam sa fac altceva inafara sa salvez si sa tai pacienti? Mi se spune ca puteam sa am vacante si....si sa fac ceea ce imi place?
- E cea mai mare prostie pe care am auzit-o, domnule Giurganeanu.
- Multumesc. Este viata mea.
- Cu placere. Si credeti ca daca a-ti fi ales, idealul acesta, teatrul, v-ar fi fost mai bine?
- Nu stiu, domnule. Stiu doar ca nu imi era mai rau! Gata! Florica! Mai Floricuta, mai!
- Daaaa.
- Vino pana in 506. Va salut, domnule Giurganeanu.
- La revedere.
- Floricia, scumpo. Da-i cazul asta lui Enache, te rog. Ai grija de domnul Giurganeanu. Uite scrie aici de ce analize are nevoie. Eu... eu ma duc acasa.
- Sigur, domnule Giurganeuan.
- Noapte buna, Florico.
Domnul Giurganeanu si-a revenit in scurt timp. Inafara diabetului si a micilor porbleme la inima nu a avut nimic. A murit la varsta de 82 de ani, impacat, datorita unui accident de masina. A fost inmormantat la cimitirul Bellu iar noua sala a teatrului Mic a purtat numele Giurganeanu.
Domnul Giurganeanu s-a dus acasa sa se culce. Dupa 2 zile in care a stat singur, incuiat in propria casa a revenit la spital. A murit la varsta de 72 de ani, impacat, datorita cianurii din cafea, pusa acolo de asistenta Marinela. A fost ingropat in cimitirul Pacea iar sala de operatii de la etajul 7 a puratat numele Giurganeanu.

Un comentariu:

New Sensations spunea...

Sarbatori Fericite alaturi de cei dragi!