Se așează la masă. Ochii îi sclipesc. Mă servește cu bucată tare de placintă cu mere. Camera este întunecoasa. Între covoarele de pe pereți, chiar pe mijloc este poza prăfuită de la nunta...
Pe Avram l-am cunoscut acu... în '53. Era un băiat înalt, brunet ca pana de corb și frumos... Era un bănățean frumos... Tudoraș... Tudoraș s-a înnăscut cu câteva luni după căsătorie. A dat Bunul Dumnezeu să fie un copil cuminte ca o fată și frumos ca un prințișor. Și era firav și bolnăvicios, dragul de el... Nu mi-a ieșit deloc din cuvântare și învăța mai bine decât chiar copilul învățătorului. Într-o zi l-am văzut citind pe ascuns și l-am întrebat eu ,,De ce citești pe ascuns puiuțul mamii" și el a răspuns ca ,,Mi-e rușine mămuca" și atunci l-am strâns la pieptul meu și l-am pupat și i-am zis despre carte și despre oraș și despre cum o sa fie el bărbat mare și... Era harnic ca tac'sau, Dumnezeul sa-l ierte. Anii au trecut și Tudoraș a crescut mare și frumos și a vrut sa meargă în...București. La facultate. Vroia să fie constructor. Dar nu din ala ori și care. Vroia sa se facă constructor de automobile. Nicăieri în satul nostru nu s-a mai pomenit. O bucurie mai mare nici că se putea... Și l-am condus la gară și taica'sau și Dorica și Iancu și moș Titu și mamaia Vera și Otilia și Grigore și lăutarii și învățătorul și eu și i-am spus la ureche ,,Tudoraș, ai grijă ,maică, oamenii sunt răi, Tudoraș! Ai grija puiule de carte dar și de tine! Să nu vorbești cu necunoscuți și să nu te iei în gură cu nimeni. Oamenii nu sunt ca la noi în sat, puișorul mamii" și el a răspuns ,, Da, mămucă..." Și a plecat Tudoraș. Și am plâns cu lacrimi amare și mândre după cocorul care și-a părăsit cuibul...Tudoraș... Îmi scria scrisori și ne trimitea poze cu el... Pe 17 iulie țin cu Sfințenie minte ziua, Tudoraș a început sa lucreze la automobilele Dacia. Și acum mai sărbătorim ziua aceea. Cu ce mai avem și noi pe aici mai facem un cozonac, un tort...Apoi, pe 7 februarie, am... Ne scria sa venim, ca a murit copilașul. La călcat o mașina. O mașina?!? O mașină... Și am mers cu Avram la capitală, Doamne ce nenorocire! Și am văzut copilul și am spus ca ,,Digiaba. Nu mai e copilul" Și am plâns. Doftorul asta Sima sau dracu știe cum il chemă ni l.a arătat. Noi am întrebat ,, De ce Tudoras ca doar nu a făcut rău. Nu o spart geamuri nu o..." că eu am văzut în drum spre spital cum aruncau copii cu pietre și bâte în geamuri. Am rămas fără băiet. Avram s-a întors în sat eu am mai rămas la căpătâiul crucii cu Dorica. Apoi ne-am întors și noi în sat. Avram s-a apucat de băut și apoi a fugit de acasă fără să spună nimic. M-am dus cu Doamne Ajută la capitală că credeam că e la băiet să-l plângă. Da nu era. Apoi, să mă ierte Dumnezeu pentru ce mi-o trecut atunci prin cap da... Am încercat să mă arunc în râul ăla mare, da era multă lume... Am vrut să ma arunc de la un etaj de la o clădire da am auzit de una care și-o rupt picioarele și n-o murit. Ce mă fac eu dacă pățesc la fel? Cine o sa aibe grijă de mine dacă nu mai pot umbla. M-am întors singură, doar cu Dumnezeu la noi în sat. Apoi l-am visat. L-am visat și plângea și îmi spunea ,,Mămuca mi-e frig” și eu îl întrebam ,,Dacă îi e foame sau sete, dacă are nevoie de ceva” și el îmi zicea ,, E bine... Doar mi-e frig, mămuca...” A doua zi l-am pomenit. Și-am plâns și mai plâng și acuma... Capitală, mașini, Tudoraș, lumina mea, cui mă lași tu mămucăăăă!!!!!!!!!! Dar îmi duc totul până la capăt.