marți, 2 noiembrie 2010

Maria

MARIA
(liniste) Eu de ceva vreme nu am nume. Poți sa-mi spui Chelnerița sau Donșoara sau Sexi. Dar eu prefer Chelnerița. Deci ca să fie clar. Numele meu este Chelnerița și trebuie să... trebiuie să îți zic ceva. Ție. În special ție. E bine de știu, în caz că nu ai citit în Monitorul sau în orice alt ziar foarte important local, sau dacă nu ai văzut la TV, sau poate nu erai născut pe vremea aia, că în acest minunat bar, în urma cu exact 12 ani a venit un domn, mai târziu am aflat că i se spunea Edi și o domnișoara. Fii atent și i-a aminte. Daca afla patronu’ mă dă afara.
-Ce vrei?
Bărbatul nu spune nimic. Se uită fix in ochii ei.
-Spune. Ți-ai uitat limba acasă? Nasol. E sâmbătă. Nu lucrez azi. Dacă ai avut tupeul să mă suni la ora 7 sâmbăta dimineață, ar fi bine să ai un motiv tare bun. Ascult.
Bărbatul tace. Ea iși aprinde o țigară.
-Ascultă cum sta treaba, măi grăsunule. Înțeleg că ți-a plăcut data trecută cu mine, a fost prima ta dată, iar eu chiar sunt bună, înțelegi? Dar ascultă. Nu sunt la cheremul tău, dea? Ce naiba e cu tine? Vrei una mică așa de dimineață sau ce? Și pentru asta mă aduci în cârciuma asta infectă? Zi grăsunule. Asta era? Pentru asta mă trezești tu pe mine sâmbătă dimineață?
Bărbatul o privește fix în ochi. Ea avea ochii verzi scăldați într-o mare de tumoare apoasă roz, de nesomn. Grăsunul agita un pliculeț gol de zahăr.
-Perfect. Acum că ai reușit să-mi strici toata ziua, te pup pe portofel și la revedere.
Se ridică de la masa, iși i-a geanta, trântește scaunul și se îndreaptă spre ușă.
-Stai.
Ea iși continuă drumul spre ușă ghidată de somn și de visul patului mare, musculos și a pernelor grase. El se ridică și o prinde violent de braț.
-Am spus stai.
-Ia ascultă aici, mă grasane! Ia mâna de pe mine! Auzi? Ia mâna de pe mine!
-Stai jos și ascultă.
-Și daca nu vreau ce ai să faco? Hm? Zi mă!
Bărbatul o privește fix în ochi. Femeia înțelege, trage scaunul, trântește geanta și se asează la masa.
-Azi dimineața, la ora 9:30 fix, o să omor pe cineva.
Femeia pufnește în râs.
-OK, grasuțule. Mă bucur pentru tine dar chiar trebuie să plec.
-Stai jos.
Atunci apar eu, tremurând toată.
-Bună dimineața. Vv-ați hotărât ce doriți să, să comandți?
-Nimic, mulțumesc. Eu trebuie să plec.
-Nu pleci nicăieri.
Înlemnesc.
- O cafea cu lapte la doamna și o bere făra alcool pentru mine.
Fug să le aduc comanda. Cei doi rămân singuri la masă și se privesc. Ea nu ințelege. El este agitat.
-Azi dimineața, la ora 9:30 fix, o sa omor pe cineva.
-Aham. Am ințeles asta deja. Și cine este norocosul?
-Tu.
-Eu?
-Tu.
Femeia tace cateva clipe.
-Vai dar nu trebuia. Sunt flatata. Și unde o faci? Aici? Acum sau mai așteptăm un pic? Pe bune acuma. Pentru ASTA m-ai trezit la 7?
-Da.
-Ești un scump, grasule. Să știi ca...
-Te rog frumos sa nu îmi mai spui ,,gras” sau ,,grăsun”. Mă cheama Edi.
-Normal ca nu iți mai place să iți spun grăsun. Numai aseara iți plăcea.
-A fost miercuri.
-Whatever. Să știi că exista și alte feluri de a-mi spune ca vrei sa o facem. Nu e nevoie să ma suni la ora 7 și să îmi spui că trebuie neapărat să vin in bojdeuca asta, da? Și îmi pare rău să te anunț. Eu nu sunt sado. Dacă vrei iți dau numarul Alinei și te rezolva ea, dar te rog, nu o trezi și pe ea acum. E 8 fără un pic, zău așa. Ai puțină răbdare.
-Nu glumesc.
-Cafeaua dumneavoastra și berea pentru domnul.
-O, uită-te la el. Bere făra alcool, macho-ul de el. Și cum ai tu chef, dragă, să mă omori?
-Nu știu.
-Ei nu știi. Nu ți-ai făcut temele? Vai vai vai. Dar asta nu e bine. Chiar nu te-ai gândit? Nu sunt eu oare cumva într-o lenjerie bej, pe un pat sau și mai bine pe o mașina de spălat și tu mă omori așa cum te-am învățat eu? Ascultă drăguța, cu mine ai terminat-o. Eu sunt o doamnă. Nu mi-a plăcut de la început moaca ta, dar in lumina asta parcă e și mai nasoală.
El tace.
-Sau mă omori cu un cuțit, mă strângi de gat, mă arungi de pe un pod, mă împusti, îmi bagi un cui cu bormașina în gât? Uite! Asta chiar e foarte buna, mă! Dar vezi ca e cu mult sânge și o să te prindă repede și e cam...
-Am spus ca nu știu.
Stinge țigara și incepe să soarbă din cafea.
-Azi dimineața, la ora 9:30 fix, o să...
-Da, da! Am înțeles. O să omori pe cineva. O sa mă omori pe mine. Vai mie, o nu. Și daca încep să țip?
-Ar fi bine să nu faci asta.
-De ce? DACĂ ÎNCEP BRUSC SĂ VORBESC FOARTE TARE ȘI SĂ URLU CĂ TU VREI SĂ MĂ ...
Barbatul trântește cu pumnul în masă. Ea tace.
-Daca țipi, te...te împusc.
-A da? Cu ce? Vezi că am mai avut eu de a face cu din ăștia ca tine. Nu mă impresionezi așa cu una cu două.
-Cu pistolul meu.
-Aham.
Femeia simte pe sub masă ceva rece pe genunchi. Se uită sub masa. Vede pistolul și împietrește. Se sperie. Vrea să plece, să fugă, să țipe, să se culce la loc, dar nu schițează nimic din toate astea.
(Chelnerița țipă. Personajele nu aud nimic.)
-Dacă mă împuști ajungi în pușcărie.
-Iar tu în iad.
Asta a închis-o.
În barul La Deea, de pe Bulevard, a explodat o bombă de liniște mormântală. Liniștea și țeava pistolului de pe genunchi o împietresc. Vrea să se ridice dar ceva o ține lipită pe scaun. Vreau să sun la poliție dar ceva mă ține lipă de ei.
-Azi dimineață, la ora 9:30 fix te voi omorî pe tine, Maria Ecaterina Dumitreanu.
Femeia e șocată.
-De ce faci asta?
Bărbatul tace și își bea berea fără alcool.
-Ești nebun. Lasă-mă în pace. Să știi că țip.
-Te voi împușca chiar aici.
-Ce ti-am facut eu, Edi? Ne-am văzut o singură dată. Ce vrei să-ți dau? Ce vrei să-ți fac?
-Nimic.
-Atunci ce ai cu mine? Am spus ceva greșit, am făcut ceva greșit, te-ai îndrăgostit de mine, ce a...Te-ai îndrăgostit de mine.
-Nu.
-Ba da. Vai ce proastă sunt. La naiba! Te-ai îndrăgostit de mine și acum vrei să mă omori. La naiba, la naiba, la naiba!
-Am spus ca nu.
-Eu am un prieten dar dacă vrei tu, ne despărțim. Nu e nicio problemă!
Edi devine din ce in ce mai agitat. Când și-a făcut planul acasă parea totul mult mai simplu. Acum nu mai știe ce să spună. Simțea că e momentul să-i spună Mariei despre ce este vorba dar in toate filmele pe care le-a văzut, eroul ținea situația tensionată până la final, iar el chiar dacă nu este eroul trebuie să țina situatia tensionată.
-Eu nu vreau să mor. Iar daca eu nu voi muri, tu trebuie sa mori.
-De ce trebuie să moară cineva?
-Pentru că așa spun eu.
Mariei nu ii mai este somn. Mariei ii vine sa plangă dar iși mai aprinde o țigară.
-Nu...nu... asta nu se intamplă. Acum dorm...dada...acum doar visez. Eram sigură ca nu ar fi trebuit sa beau atat aseara dar nooo...Asta este....este doar un cosmar...atat...calmeaza-te Maria. Calmeaza-te.
-Poftim?
-Nimic.
-Tot nu mă crezi, omido? Tot nu mă crezi?
-Omidă?
-Da. Omidă. Asta ești tu. Și asta sunt eu. Tu ești coconul meu. Dar o sa te sparg și o sa fie bine. Să vedem atunci cât de real va fi.
-Ești nebun!
-Eu nu sunt nebun, coconule. Eu sunt doar un geniul. Un geniu care o sa straluceasca la ora 9:31. Vezi tu...probabil, de fapt, sigur, nu știi, dar noi doi suntem născuți in aceeasi zi , 30, in aceeasi lună, august, la aceeasi ora 9:30, în acelasi oraș si desigur în același an. În ce an te-ai nascut tu, Maria?
-90.
-Exact. In 90. Doar verificam. Minunat. Doar că, vezi tu... viața mea s-a cam dus de râpă de cam...de când te-ai născut tu. Dar nu o să iți povestesc acum despre asta. E prea penibil. Nici viața ta nu a fost cine știe ce, uita-te la tine. Arați ca naiba. Esti jalnica. Ai rămas corigentă într-a 11-a la matematica, chimie si biologie. Penibil. Dar...datorită ție eu m-am oprit din creștere, din evolutie, întelegi, coconule? Datorită ție suntem amandoi niște omizi. Tu ne-ai tras in jos pe amandoi și ca să ieșim amadoi din cocon, trebuie sa mori.
Maria nu mai știe ce sa spuna sau ce sa faca. Nu stie cum sa scape de ,,clientul asta nebun si indragosit”. Ea cand a fost indragostit nu si-a amentiat iubitul ca il va ucide, nici macar cand a parasit-o. Dar grasul e nebun...
-Așa că miercuri, dupa ce am aflat toata bibilografia ta ( barbatul prinde curaj si se simte mandru de cuvintele lungi pe care le poate rosti in timp ce femeia speriata nu mai poate scoate niciun sunet), am venit la tine. Nu ti-ai recunoscut moartea.
Tudor rade de gluma.
-Astfel dupa ce ai facut ce ai facut, mi-am dat seama ca ești jalnică, josnică, o risipa de piele si de carne, că faci umbra pe pamant degeaba si ca in concluzie esti o greseala a Divinitatii. Atunci am inteles, defapt, ca trebuie sa repar greseala si sa imi continui viata. Crede-mă. Nu o fac doar pentru mine. O fac pentru amandoi. Bineinteles ca inainte eu vroiam sa ma sinucid deoarece...mă rog. Hai fetito, de ce plangi? Nu știi de gluma? Hai mai. E 1 aprilie !!!!!!
-Poftim?
-A fost doar o glumă!
-CE?
-Mnu. Păcat. Viașa mea nu este doar o gluma. Vai de mine! Ne distram, ne distram dar cat o fi ora?
Maria este alba ca zapada.
-Cat este ora?
-N...noua.
-Noua?
-Noua si...5.
-Arata-mi ceasul. E 9:20. Să mergem.
-Unde?
-Hai! Plateste consumatia. Lasa bacsis. La revedere.
Au plătit consumația, au lasat 50 de ban bacșiș și au plecat. Nu i-am mai văzut niciodată. Nu știu ce s-a întîmplat cu niciunul dintre ei dar dupa 4 zile am citit în ziar despre o fată a cărui trup a fost găsit într-o padure, la Baisa. Fata era dezbrăcata și fara membre. Acum tu o sa tragi concuzia singur. Eu am avut doar datoria să iți povestec. Asta a fost povestea mea, a unei lașe care a stat, a privit, a ascultat fascinată și probabil eu am fost toporul cu care cel puțin o mână a fetei a fost tăiate. Asta e povestea unei femei ratate. Rată și lașa. Chelerița.

Niciun comentariu: