duminică, 3 octombrie 2010

trenul cu remorca

Ceasul suna ca in fiecare dimineata, exceptand week-end-urile si sarbatorile nationale, la ora 10:30. Mai leneveste un pic pana la 11:30, apoi se da jos din pat. Se duce la baie, se spala pe dinti, ia micul dejun preparat cu voiosie si cu un strop de iubire, de nevasta sa. Mananca si in acelasi timp citeste ziarul. Mancarea sa nu contine niciodata zahar, ii este frica de diabet. Cand era mic ii placeau dulciurile de toate felurile, apoi un om mare l.a speriat si i.a SPUS sa nu a mai pus gura pe zahar niciodata. De atunci nu a mai pus niciodata gura pe zahar. Este constient de gravitatea si de gradul ridicat al mortalitatii sau chiar al imbolnavirii din cauza aceastei boli. Isi saluta sotia care ramane in casa uitandu.se la televizor, si se duce in garaj. Se urca in locomotiva cu remorca, isi pune casca si ochelarii, apasa pe butonul rosu si decoleaza. Este o zi frumoasa. Ii place foarte mult ca dimineata, cand merge la lucru sa zboare in jos printre nori. Se simte tanar, proaspat, frumos. Dupa ce trece peste trei padurei, doi munti si un ocean, ajunge langa orasul Oras. Trage de maneta, si dupa sunetul ,,CIUUUUUUUUUUUU” apasa pe butonul verde al ceasului. A apasat la ora 12:33:33 fix. Toata zgomotele orasului raman suspendate in aer, oamenii toti raman increminti pe pamant. E liniste. Isi scoate noua Plasa de Cuvinte, primita in dar de Craciun de la nevasta sa, si smulge cu usurinta sunetele rostite sau gandite ale tuturor oamenilor sau animalelor din acel moment, si le arunca in remorca. ,,Tu chiar nu vezi ca m.ai calcat?”, ,,E bine asa?”, ,,HAM, HAM!!!”, ,,O bere rece si atat”, ,,Al cui esti tu, mai baietel?”, ,,Alo! Alo? Bunica?”, ,,Misca, frate mai repede ca intarziem!”, ,,Amiiiiin”, ,,Acum, doar pentru voi, inegalabila, inimaginabila, incredibila Suzi Q!”. A gasit pe strada principala, pe Bulevard, un confilct tare interesant dintre un baiat si un baiat ceva mai mare si fioros din care a prins din zbor numai ,,Ti.am spus de 3 ori ca nu am banii la mine, te rog sa nu ma lovesti!”. Un ,,AU” de aici, un ,,Ajuta.ma putin cu lazile din pod” de acolo... ,,Imi imprumuti te rog o radiera?” cu ,,Cat naiba era pi?” si cu ,,Asa zici tu mai, Ainstain?” dintr.o scoala de intalt rang l.au facut sa zambeasca. A inceput sa fredoneze o melodie doar de el stiuta. Pacat ca nu il auzea nimeni. Dupa ce si.a terminat treaba a apasat pe butonul verde al ceasului. E ora 12:33:34. ,,Am terminat repede azi” isi spuse el si incepu sa rada cu pofta. Era gluma lui preferata pe care si.o spune lui in fiecare zi. Ajunge acasa, parcheaza trenul cu remorca in garaj, se suie in remorca, striveste fiecare cuvant cu piciorul, cu mana, cu fundul, sare pe cuvinte, rade de cuvinte. Apoi le mototoleste cu mainile pana cand incap toate in pumnul lui. Le pune intr.o cutie mica din metal si intra fericit in casa. Sotia il imbratiseaza si se aseaza amandoi fericiti la masa. El ii intinde cutia, sotia apasa pe un buton galben si apoi incepe sa cante sinfonia 2HC din orasul Oras din data de 42 iunie 3210. Femeia este fercita ca poate auzi orasul...

Un comentariu:

69 spunea...

my favourite :X