râmatelor

ne bem spleen-ul ce ne aparține din pahare străine
noi nu ne merităm răsăritul
îi amețim splendidul și-l târm în retinimă
suntem făcuți din același material cu el Soarele
de aia avem piele pe deasupra
să ne putem uita unii la alții
spunea târâș gropiș micuțul
râmatelor râmatelor uitați la prientenul nostru cum apare
zi de zi niciodată încetare
râmatelor râmatelor știu că l-ați privit
dar l-ați văzut l-ați auzit
uită-te la tine măcar
mucoasa nostră diamant strălucește
încordarea nostră e de grație
forța nostră demnă de admirație
prostia noastră făr de număr
ce frumos ne încolăcim când furnici strivim
vocea nostră răsucește adormiții
și când din fericire ne despărțim de partea nostră slabă
când mila unui domn sau al unei domnișoare dă să ne omoare
atunci noi renaștem mai cu bine cu mai mult sine
Doamne ce minune
râmatelor râmatelor încotro vă grăbiți
Sorele dinspre mine răsare
și dă albastrul mării culoarea culorii formă conținutului
râmatelor râmatelor plecați fiecare
și făr de voi o să tot apară
chiar dacă nu îl meritați
mâțe care se uită-n calendar la mâțe tic tac
mergeți mergeți și căutați mâncați refuzați împerecheați
ocupați-vă catacombele și uscați-va cu pleoapele în sărutare
cu gura astupată de noroi întărită
și înfundați-vă cu salivă urechile una altei râmatelor
eu voi pescăruș roșiatic să fiu
eu voi Soare să răsar
râmatelor râmatelor măcar să vă rugați

din buric

cui a dat mama lui un interior prea mic de nu mai încape în el să dea pe afară să i se dea o coală să scriu ca să nu mă sufoc ca să nu te sufoc

forma lui k e un g de m fără p ce poate fi z cu f o iute adiere c v u ce îl vrea pe b nuanțat de punctul i sau virgulă s să hrănească un copil j fratele m încotro d niciunde k pese tot q vara în x pomul l în vânt de n picior a peste deget h crește crește t cade lung r nimic

m-am lepădat de cuvânt în numele unui gând fără formă fără cânt m-am lepădat de glas în vremea unui ceas oră fără fără pas am furat eternitatea de la Dumnezeu pentru că sunt eu am primit de la Satan simț ca să ating ce dispare m-am lepădat nu mai este decât ce nu se poate și mai viu sunt și mai mort ca niciodată

și cum cui pe cui se scoate cui nu-i ajunge să existe să înfulece din păcat

care ce?

eu nu pe tine te iubesc, dar Iubirea
ce pielea ta acum a-mbrăcat;
dacă ar putea, ce crezi,
nu ar bătea cu indiferență asta mică când te-ar vedea?
nu ar pleca cu pas grăbit frumusețea când te-aș căuta?
nu ar urla cu plămânul tot orgoliul când aș insista?
nu s-ar culca bărbăția când m-ai refuza?
o, ba da,
ba da, draga mea.
ține bine minte când mă vei mai vedea că nu
pentru
tine fac tot ce fac și nu
tăcerile tale îmi spun cum și ce să tac și nu
privirea ta mă transformă-n dobitoc și nu
zâmbetul tău mă pune pe foc și nu
gândul tău mă ține-n năvod și nu
tu, dar cealaltă,
ce suflul tău acum a-mbrăcat,
cealaltă care doar

NEIN

află că Auschwitz sunt eu,
iar tu ești înăuntru.

toți ochii albaștri la gazare,
hai, hai și voi verzișorilor și căpriorilor
la lopată, la bătaie
NEIN! să n-aud vreo strigare!

cu atingerea voastră fină
facem lampe de duzină
și cu sânul vostru rece
facem cupe ș-om petrece
tot necunoscutul vostru îl punem în atlas
și toată lumea va striga-ntr-un glas
NEIN! nimic n-a rămas!

degetele fără număr vor scărpina
burtică de căței,
dar din stomăcei,
cu buzele voastre jumulite
facem o grămadă de fripturi răcite
NEIN! acum eu am uitat!

hai, hai și cu scalpul în cuptoare
fiecare după culoare,
obrăjorii la tăbăcit,
dinții la pensetă,
ups, i-am pierdut la ruletă
NEIN! nu am pierdut nimic!

amintire dup-amintire,
arză-v-ar focu
clipa voastră mi-a luat norocu’
NEIN! NEIN! NEIN!

Acum am rămas doar eu.
Purul eu,
iar fumul vostru-mi iese afară
cu fiecare țigară.

Adormirea Fricii Domnului

Când croncănitul gândurilor-mi-se liniștește
și stângacele trup-mi-se odihnește
se aude dintr-o-mi peșteră depărtată
un urlet
1. un urlet
care îmi trezește ciorile croncăninde
cu albeață-i vorbirea, zoborului tăcerea, somnului plăcerea
și pleacă una sau pleacă împreună
dar nu se mai întoarce minciună din hău
regina ciorilor mâncată
iar atunci adorm eu.
2. un urlet
pe care îl aud dinăuntru cu ceva dinafară
și îl caut pe dinăutru și îl găsesc pe dinafară,
un alt fioros urlu
care înghițit de al meu
mestecă acel cânt la care Chopin nici nu a cutezat,
iar Galer nici nu a sperat.
3. un urlet
pe care nu îl înțeleg
dar care știe ceva presus,
iar când îl spun
„urlete, de ce urli, că nu te aud”
nici el nu mă aude
iar când celălalt eu încep și eu să urlu
parcă-parcă
iar când și celălalt eu încep și eu să urlu
parcă-parcă-parcă
iar apoi cealaltă regina spune
„ho, nătărăilor”
iar urletul o înghite și pe ea
și pe mine și pe tine și pe tine
și apoi
și pe tine, dar
parcă-parcă-parcă-parcă
mie mi-e mai bine.

ne

nespusele, neauzitele, nesimțitele cuvinte
s-au certat cândva cu
neprietenosul, neascultătorul, nerăbdătorul timp
până când altcândva
spuselor nespuselor au îndrăgit ascultătorul neascultătorului
auzitele neauzitelor au îmblânzit prietenosul neprietenosului
simțitele nesimțitelor au întregit răbdarea nerăbdătorului
eu

și au rămas prieteni până nu demult,
căci de curând
a apărut
singura necontrolabilă mie, controlabilă ție
tu
de mentă nebunie
amară frenezie
dulce agonie
tu
chip cețos
corp fără de os
inimă infantilă
tu
care ți-o mai fi numele, copilă?
nu exiști, dar haos ai compus
și m-ai redistrus într-un singur
nespus, neauzit, nesimțit,
neprietenos, neascultător, nerăbdător
eu

7 dnag

doar pe tine te mai am.
Z
Y
X
W
V
U
Ț
T
Ș
S
R
Q
P
O
N
M
L
K
J
Î
I
H
G
F
E
D
C
B
Â
Ă
A
……….
poc

Ce ață?

istoria cotidianului sugerează că sângerează
picături în tampoane, insule în oceane
câte unul la gunoi, câte una la depărtare
fiecare pustiește din ceață-n
ceață-n fiecare dimineață,
din cuțit-n farfurie digerând sufletul gol
pe-ntuneric plutind
care încotro
din pahar zărind atimpul
ajungând pe insule căutând comori rătăcite, prăfuite, închipuite
zdrobit tampon în gunoi, pe lumină de ceață,
fugind prin ceață, putrezind în ceață, devenind ceață.
mirat că acum învăluiești tot fără să atingi nimic
iar ața ne dezleagă
timpul te biciuiește, rana ți se adâncește, sângerarea îți crește
până când
bătrânețea te uimește.

Gândacule

gândac
când ac ân gând, na…
cad adânc-n lac
ângân, ângân…
Ea-n Ana, Ana-n Dana, Dana-n Lena, Lena-n Elena, Elena-n Ada, Ada-n Anda, Anda-n-n-n-n-n---ne?
du-le, cu elan, cucule, calea le aratâ
de nuc, leagâ cu dale, calule, gându ce-l duc
da, da` dacâ da, când?
când ân gând cad adânc
gan! dâng! gad! dâng!
nada.
eu nu-ngân, nu-n gând
eu gândac-n gând?