NEIN

află că Auschwitz sunt eu,
iar tu ești înăuntru.

toți ochii albaștri la gazare,
hai, hai și voi verzișorilor și căpriorilor
la lopată, la bătaie
NEIN! să n-aud vreo strigare!

cu atingerea voastră fină
facem lampe de duzină
și cu sânul vostru rece
facem cupe ș-om petrece
tot necunoscutul vostru îl punem în atlas
și toată lumea va striga-ntr-un glas
NEIN! nimic n-a rămas!

degetele fără număr vor scărpina
burtică de căței,
dar din stomăcei,
cu buzele voastre jumulite
facem o grămadă de fripturi răcite
NEIN! acum eu am uitat!

hai, hai și cu scalpul în cuptoare
fiecare după culoare,
obrăjorii la tăbăcit,
dinții la pensetă,
ups, i-am pierdut la ruletă
NEIN! nu am pierdut nimic!

amintire dup-amintire,
arză-v-ar focu
clipa voastră mi-a luat norocu’
NEIN! NEIN! NEIN!

Acum am rămas doar eu.
Purul eu,
iar fumul vostru-mi iese afară
cu fiecare țigară.