un zelos din adâncuri s-a îmbătat
iar în ceru-i cădere a crăpat văzduhul
s-a ciobit pământul
noaptea a spart-o-n beznă
un râu ce se scurgea-n dungă
de pe o vale nălucă
cu lapte și venin din care se hrăneau cerbii și un pelin
apa dintr-un braț apa dintr-un braț
tu suflet și celălalt
rămășițele lumii cutremurate nu au fost cu totul măturate
ca noi printre dărâmături
să ne căutăm găsindu-ne
dărâmături printre ca noi
să ne găsim căutându-ne
din rămășitele lumii cutremurate măcar luna să redăm cui e să fie
tu corp și celălalt
apa din același braț apa din același braț
cu vin și chin din care se hrăneau muzele și un cretin
de pe un deal neasfaltat
ziua a lăsat stele să se-nmulțească
s-a ciobit un dinte
iar pe pământ în căderea-i a turtit o veche nevastă
un zelos departe de înalturi s-a îmbătat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu