Motor

- Căpitane Giurgăneanu! Căpitane!
- Da.
- Totul este în regulă?
- Da.
- Bine. Nu vă panicați. A apărut o defecțiune la motor.
- Știu.
- Nu vă impacientați, totul va fi bine.
- Nu mă impacientez.
- Foarte bine, căpitane! Totul va reveni la control. Terminat.
- Recepționat. Terminat.
Știa că apăruse o afecțiune la motor. Nu de alta, dar avea un bec roșu care clipea și o alarmă care vâjâia în continuu. A putut să o oprească doar spărgând-o. Se pare că cei din Turnul de Control îl credeau mai naiv. Nu se impacienta. Știa de defecțiune. Auzise, citise și studiase alte cazuri de acest fel și toate s-au terminat asemănător. Misiune neînplinită-distrugerea navei-carbonizarea pilotului. Dar el nu era pilot. El era cosmonaut. Nu pilota avioane ci conducea rachete și cel mai important nu prin aer ci prin spațiu. E drept, aceasta este prima lui ieșire de pe Pământ. Era căpitanul rachetei. El singur și Infinitul pur. Și în tot acest infinit pur, palpabil, celulele neantului se contopeau cu celulele lui și formau un singur lucru. Pe el însuși, cel pur, fără nicio firmitură de murdărie. Tot Universul era ...el. Universul începea și se termina la el, Timpul nu exista. În spațiu nu există timp. De aceea se și numește Spațiu. De extratereștri nu îi era nicidecum frică. A rezolvat problema asta încă de când era copil și doar desena ceea ce acum era. Extratereștrii sunt sensibili la pastă de dinți. Pasta de dinții îi anihilează și îi îngheață datorită potasiului care se găsește în cantităși mari în ea. În nava sa spațială existau provizii de pastă de dinți. Până și mâncarea era sub forma pastei de dinți. Misiune lungă, complexă, primul om pe Venus. A luptat mult pentru asta, dar nu a fost prea necinstit. Și uite că a reușit, aproape. Dar se poate... în zilele de azi se poate să supraviețuiești și pe Venus dar și pe drum. După atât de multă muncă, calcule, matematici, fizici, Pascali, Pitagoreni, Newtonieni, combinați și aranjați, x, y, p, l ,m , q, c++, Mendeleevi, logaritmi, necunoscute și aflate, pierdute și găsite, întoare și rasucite, TRE-BU-IE să se poată.
- Căpitane Giurgăneanu! Căpitane!
- Pierdem din altitudine.
- Pierdem?
- Da.
- Ne vom prăbuși.
- Ne vom... prăbuși?
- Da, căpitane Giurgăneanu, da.
- Unde?
- Ch...Ch... Îmi pare sincer rău să vă anunț dar nu mai este nicio șansă. Se pare că motorului rachetei îi lipsește o bujie, este din construcție, dar căpitane! Nu îți fă griji! Cei a căror vină este, vor plăti, căpitane!
- Nu ne vom prăbuși, Turn de Control. Nu tu te vei prăbuși. Tu stai bine înfipt cu picioarele în sol. Tu ești securizat și bazat, crede-mă că nu tu te vei prăbuși.
- Căpitane, ne pare since rău dar nu avem de unde să știm de această defecțiune. A fost total insesizabilă tuturor controalelor noastre și este un caz extrem-extrem de rar. Dar, căpitane, TU vei supraviețui. Eu te cunosc, tu te vei supraviețui și te vei întoarce cu bine la noi, acasă. Tu ești puternic.
- Du-te naibii. Terminat.
Căpitanul cosmonaut Giurgăneanu, la primul său zbor cu o rachetă (afectă sau defectă) prin spațiul infinit și timpul inexistent, a descoperit butonul de catapultare. A zâmbit și a apăsat. Misiunea a fost neîndeplinită, nava a fost distrusă iar cosmonautul a fost fericit, pentru totdeauna pentru că, hei, în spațiu nu există timp, nu există moarte. A levitat, s-a plimbat, nu era grăbit, foamea, setea și nevoia de duș sau toaleta nu existau. A ajuns chiar și pe Venus, unde nu era chiar cine știe ce dar a fost el primul om care a ajuns acolo, neoficial, dar a fost. Și-a lăsat acolo casca de cosmonaut pentru că s-a împrietenit cu extraterești, care nu erau atât de răi precum auzise și nu mai avea nevoie de cască, nici de pastă de dinți. Nu erau ca oamenii și nu. Nu erau nici verzi. Cu unul dintre ei se împrietenise foarte bine. Cred că s-au căsătorit până la urmă sau ceva asemănător...