aaaaaaa

Mi-e somn. Atat si nimic, dar nimic mai mult. Trezitul in fiecare dimineata la ora 07:05, injuratul telefonului, spatul pe dinti si ora de mate nu imi alunga somnul. Nu mai simt pe nimeni in jur pentru ca mi-e somn. Dar somnul meu nu e asa... un somn ordinar nocturn sau de dupa amiaza. nu. Somnul meu e... mult mai mult, frate. E ca si cand o tipa buna s-ar...nu. Nu o tipa buna. Cea mai frumoasa adunatura de carne ( si suflet) pe care ai vazut-o si nu doar ai vazut-o, e fix langa tine... Si nu doar e fix langa tine, vorbeste cu tine! Si asta se intampla inca de muuult. Relatia noastra a ajuns intr-un punct extrem de proFund. Prima data a venit la mine cand eram intr-o incapere cu banci, o tabla, cu un om mare in fata mea care abera deja de 35 de minute si nu se mai oprea, cu alti omuleti mai mici care erau imprastiati peste tot in jurul meu si ceasul zicea ca e doar 10:35 si ca deja capul imi explodeaza si Soarele imi injunghie retina si cea mai mica unda care imi penetreaza timpanul e amplificata de n ori si stomacul imi grohaie dupa mancare si din stanga vine un miros groaznic si m-am intepat cu un compas si mor si ma dor pleoapele si apare EA... Imbracata intr-o rochie rosie, lunga in spate, scurta in fata, fara umeri, cu decolteu, fara spate, parul blond si ondulat, buze rosii, ochii verzi. Lolita, Afrodita, Grace Kelly, Marilyn Monroe, Jessica Alba, toate intr-una singura!...Se aseaza langa mine si vorbim, facem cunostinta, una alta, ,,e cald pentru perioada asta a anului”, mai o maslina, mai o ceva...:,,Domnul Nirvana, poftim la tabla!”.
Ora viitoare nu a mai venit. A venit, in schimb, in seara aceea. Ne-am uitat la un film impreuna, am mancat ceva, am adormit semi-imbratisati. Apoi a venit si a doua zi si a treia si a patra si ,,vrei sa-i cunosti pe ai mei?”, ,,cu placere!”. A ajuns atunci cand vine la mine nici macar sa nu mai poarte rochia rosie! Si nici altceva! Era doar EAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA, iar pasiunea devenea si mai arzatoare, pacatul si mai ispititor, dorinta creste si crestea din ce in ce mai mult cu fiecare aparitie si disparitie. Of, draguta de ea. Daca nu ar avea ticul asta nervos de a disparaea mereu cand suntem la un centi mili nano metru de a ne atinge...Dar nu e vina ei. Nooo. Mereu ceva din jur o sperie si pleaca, micuta, ingrozita ( si frustrata?) inapoi in casuta ei din... Ei bine... ASA e Somnul meu.