A de la Albert
Albert se uita in sus. Deasupra acelor ridicaturi gri, care pentru Albert erau imeeense si impunatoare, deasupra oricui, infinitul alb, galben, portocaliu, albastru, mov, gri, intunecat, pustiu, pistruiat, vanat, stralucitor, incantator, malefic, femeie, infricosator, increzator, batran, tanar, imens, indragostit, barbat, misterios, CER se arata in adevaratul lui fel. Cerul acesta era liber sa fie cer. Cerul acesta era liber sa priveasca si sa fie privit, in special de catre Albert! Albert nu intelegea mare lucru din ceea ce vedea si nici nu putea sa le povesteasca si altora deoarece nu l/ar fi inteles nimeni si ar fi ras in hohote. Probabil. Nu! Sigur ar fi ras! Oricine ar fi ras daca intelelegea. Dar nimeni nu a inteles! DAR Albert, a vazut… a vazut…
POVESTEA POVESTILOR POVESTITA DE POVESTITORUL ALBERT
A fost odata ca niciodata un tanar baiat numit Fara-Nume. Parul ii era cerul noaptea, ochii ca doi licurici, prapastii in obraji si gura zambitoare. Acesta infrunta Noaptea si aduse din nou lumina si bucuria in satul al carei lumina si bucurie fusesera rapite. Fara Nume a infruntat zei si muste si intuneric si sabii si calduri si stele cu 2 cozi si Fulgerul si constelatii neinchipuite si astfel Fara Nume ajunse la curte regelui Raza de Alb, care avea o fica pe care o chema Raza Alba, de care Fara Nume s/a indragostijnb. Raza de Alb nu fu deacord cu dragosknv celor 2, astfel incat Fara Nume si Raza Alba au infruntat timpul si iar timpul si spatial si iar spatial si lkjfa mca jg fsfga jgm gsfasyfm gauumnf.
SFARSIT
Tare mandru era Albert. Albert era fericit si nu numai! In scurt timp un cutremul l/a impins pe Albert in Crapatura din Groapa cu Nisip. Aproape toti Albertii si toate Albertele urmau sa cada pe acolo. Lui Albert nu ii place sa vorbeasca despre asta dar… se simte ciudat cand este langa Alberta si ii este cald, stomacul se dizolva, limba se inoada, iar Albert se topeste! Boala aceasta este fara leac! Asa spun Marii Alberti. Dar Alber nu ii crede. Si…a da! Albert cade in Crapatura din Groapa cu Nisip. Albert se simte ciudat. Foarte ciudat! Cade foarte repede! Ii este teama de ce s.ar pueta intampla! Ii apar in gand toate amintirile cu Alberta, POVESTEA POVESTILOR POVESTITA DE POVESTITORUL ALBERT, Albertii, cerul, stelele, balaurii si tot! Este de rau! Ochii lui Albert sunt acoperiti de mainile lui Albert. O vede pe Albera. O saluta politicos, chair daca este in cadere spre neant. Aceasta ii zambeste. Acesta se dizolva. Albert este uluit deoarece…FARA NUME ESTE LA ORIZONT!!!!!!!….Albert il striga dar nu raspunde! Albert fuge cu viteza nemilosului fulger spre Fara Nume si…aterizeaza fix pe nasul acestuia…
- Firar al naibii Raza Alba! Iar ploua!
Albert se uita in sus. Deasupra acelor ridicaturi gri, care pentru Albert erau imeeense si impunatoare, deasupra oricui, infinitul alb, galben, portocaliu, albastru, mov, gri, intunecat, pustiu, pistruiat, vanat, stralucitor, incantator, malefic, femeie, infricosator, increzator, batran, tanar, imens, indragostit, barbat, misterios, CER se arata in adevaratul lui fel. Cerul acesta era liber sa fie cer. Cerul acesta era liber sa priveasca si sa fie privit, in special de catre Albert! Albert nu intelegea mare lucru din ceea ce vedea si nici nu putea sa le povesteasca si altora deoarece nu l/ar fi inteles nimeni si ar fi ras in hohote. Probabil. Nu! Sigur ar fi ras! Oricine ar fi ras daca intelelegea. Dar nimeni nu a inteles! DAR Albert, a vazut… a vazut…
POVESTEA POVESTILOR POVESTITA DE POVESTITORUL ALBERT
A fost odata ca niciodata un tanar baiat numit Fara-Nume. Parul ii era cerul noaptea, ochii ca doi licurici, prapastii in obraji si gura zambitoare. Acesta infrunta Noaptea si aduse din nou lumina si bucuria in satul al carei lumina si bucurie fusesera rapite. Fara Nume a infruntat zei si muste si intuneric si sabii si calduri si stele cu 2 cozi si Fulgerul si constelatii neinchipuite si astfel Fara Nume ajunse la curte regelui Raza de Alb, care avea o fica pe care o chema Raza Alba, de care Fara Nume s/a indragostijnb. Raza de Alb nu fu deacord cu dragosknv celor 2, astfel incat Fara Nume si Raza Alba au infruntat timpul si iar timpul si spatial si iar spatial si lkjfa mca jg fsfga jgm gsfasyfm gauumnf.
SFARSIT
Tare mandru era Albert. Albert era fericit si nu numai! In scurt timp un cutremul l/a impins pe Albert in Crapatura din Groapa cu Nisip. Aproape toti Albertii si toate Albertele urmau sa cada pe acolo. Lui Albert nu ii place sa vorbeasca despre asta dar… se simte ciudat cand este langa Alberta si ii este cald, stomacul se dizolva, limba se inoada, iar Albert se topeste! Boala aceasta este fara leac! Asa spun Marii Alberti. Dar Alber nu ii crede. Si…a da! Albert cade in Crapatura din Groapa cu Nisip. Albert se simte ciudat. Foarte ciudat! Cade foarte repede! Ii este teama de ce s.ar pueta intampla! Ii apar in gand toate amintirile cu Alberta, POVESTEA POVESTILOR POVESTITA DE POVESTITORUL ALBERT, Albertii, cerul, stelele, balaurii si tot! Este de rau! Ochii lui Albert sunt acoperiti de mainile lui Albert. O vede pe Albera. O saluta politicos, chair daca este in cadere spre neant. Aceasta ii zambeste. Acesta se dizolva. Albert este uluit deoarece…FARA NUME ESTE LA ORIZONT!!!!!!!….Albert il striga dar nu raspunde! Albert fuge cu viteza nemilosului fulger spre Fara Nume si…aterizeaza fix pe nasul acestuia…
- Firar al naibii Raza Alba! Iar ploua!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu