prostul și baba

(sau cum a intrat bunica tristețe în palat fără să știe rațiunea)

după rozete te-am ginit
din aura ta încă din vis m-am preacurvit
norul tău lăptăreasea de la balcon îl văzuse
bine ai revenit prențeso
hoit încântător
cu mască hidoasă
bați pe la ușe dar ai greșit palatul
stăpânul tocmai a plecat
marș fă-ți de cap la tine acasă
putoare respingătoare babă ranchinoasă
putrezită
autistă și care pe deasupra ești și
tristă
dada așa ți-a spus nu mai e nimeni acasă
sufli de pomană în degete că te balonează
îngreunează
sugi din creier de mă delectează
îngrețoșează
ia-ți troaca spuma de măruntaie dictează
îngenunchează
îngenunchează babă parșivă
ce între tic până tac
te-ai furișat
cu mănușile tale cu jegul până-n oase
ieși te invit și șterge-ți nasul
depresia ta ne-a inundat prea mult palatul
stăpânul nu-i și nu ai voie să te așezi la masă
te rog să-ți ții rochia pe tine
nu îți dau nicio bucată nici măcar din ziua de mâine
pleacă și lasă-mă să te las
ah ia mâna
stăpâne iar a venit nebuna furtuna
și mă
jur că ea a vrut
să-ți fie rușine babă fără de pisică
m-ai nenorocit.

de atunci și până va pleca baba va locui în palat fără ca stăpânul să o vadă simțind totuși mirosul ei greu de praf crezând totuși că este doar praf a șters praful. copiii se tot nășteau din baba mult prea fertilă și pentru a se hrăni când nu putea să le aducă prostovanul păcălit de cea dibace ambidextră ranchinoasă putrezită autistă care pe deasupra mai e și tristă scăpau și alergau din ușă-n ușă prin palat lăsând în urmă după ce au mâncat multe urme de. doar pe ele le vedea stăpânul dar nu înțelegea de unde până unde atât de mult la el în palat. știind că e plecat baba s-a dus la o plimbare dar la intersecția culoarului amintirilor cu sfera puțitoare a realității a dat nas în piept cu stăpânul care surpriză nu era de fapt plecat.