duminică, 22 aprilie 2012

Întrebări întrebătoare

Înainte să ne naște, oare suntem minunat de sănătoși sau îngrozitor de bolnavi
Și murim ca să ne naștem din nou?
Eu nu cred că spunem ,,adio” lumii pe care o știm, ieșim pe la subsol,
Doar ca mai apoi să ne întoarcem pe geam, să pășim pe același pământ,
Să trăim aceleași zile ale săptămânii, aceleași plăceri, aceleași neplăceri, să învățam din nou ce știam cândva.
Nu cred, pentru că astfel am fi sisifici, iar noi nu suntem sisifici.
Suntem oameni.
Înainte să simțim vreo atingere, unde suntem?
Acolo e întuneric sau e un alt Soare și o altă doamnă Lună?
Oare înainte să ne naștem, trupul nostru este în ovulul mamei, iar sufletul în spermatozoidul tatălui?
Sau o fi invers...
Totuși, dacă e așa, înseamnă că suntem din totdeauna!
Și dacă e, înainte nu am cunoscut nici amorul, nici plictisul
Pentru că înainte să se întâlnească mușchii cu simțirea, eram o adunătură de trupuri fără suflet și suflete fără trup.
Eram noi și frații noștri.
Fără identitate, fără dorințe.
Oare era gălăgie?
Ceea ce simțim noi, născuții, se transmite oare și generațiilor de nenăscuți din noi?
Oare tremurăm noi, sau tresar ei?
Ei sunt de fapt, omuleții din capul nostru, biscuiții din pachet, păsărelele din cuib?
Dar dacă ne sinucidem?
Sau de asta o fi păcat.
E păcat să omori un om, dar e oare păcat să omori nenumărați nenăscuți odată cu tine?
Sau toți nevertebrații care nu se văd la ecografii s-au mutat deja în pruncul pe care l-ai adus pe lume?
Dar dacă nu aduci pe lume un prunc, e probabil pentru că ești gol de infinite suflete sau trupuri,
Abia atunci poți spune că ești singur.
Pentru cei lepădați din prima pe cealaltă lume, o fi din cauza nepotrivirii sufletului cu trupul?
Dar noi, trăitorii, suntem norocoși de viață și ghinioniști smulși din nesimțire,
Fără dorința noastră.
Dar eram separați, în timp ce acum suntem unul, dragă trup și iubite suflet!
Sau înainte, când eram separați, ne era mai bine?
Știam că putem fi împreună? Ne așteptam?
Când s-a unit trupul meu cu sufletul meu, sunt sigur că a fost o grozavă petrecere și o explozie de veselie
Atât de mare, încât născându-mă mahmur de fericit
Am uitat tot ce am făcut noaptea trecută.

Niciun comentariu: