miercuri, 19 octombrie 2011

Imortal

Mamă? Tată?
Mie nu! Mie nu! Mie nu! Mie nu mi-e frică!
Mie nu mi-e frică de ce o să fie și de ce a trecut!
Mie nu mi-e frică de moarte
Pentru că știu că voi și oamenii pe care îi cunosc nu vor muri niciodată
Pentru că sunt ai mei și îi cunosc.
Chiar dacă locuiesc prin alte locuri,
Chiar și așa ei sunt și în creierul meu și așa nu o să moară nimeni niciodată!
Suntem nemuritori! Și voi dar și eu. Așa ca moartea nu mă sperie.
Nu mă sperie nimic pentru că știu că sunt
Fiul mamei mele și
Băiatul tatăul meu și
Frățiorul fratelui meu.
Uite! Știu că sunteți ai mei, deci nu are de ce să-mi fie frică!
Azi am învățat de la Cioran și de la tata că totul este vid
Adică că raza unui nucleu este de 10-15 m și că este de 0,01 din raza atomului
Și că între este vid! Adică toată materia este vid! Adică nimic!
Cum să te sperie un nimic? Voi vă dați seama că stăm pe nimic, mâncăm nimic și că suntem nimic?
Cum să te sperie nimic, măi mamă?
Iar ceea ce suntem (tot tata mi-a spus), suntem o proiecție.
Deci tot nimic!
Iar Dumnezeu e bun!
Există și e bun! Dumnezeu vine de la EU, deci e și conștiiță
E și altele.
Nu vă temeți mamă și tată, pentru că nici eu nu mă tem!
Știu că există și rău și bine!
Știu că îi am pe Hamlet și pe Oflelia în mine!
Și toți avem de toți. Suntem ca niște sertare mari, mari de tot
Mai mari decât blocul
Și avem în noi tot de ce avem nevoi pentru a trăi!
Ba chiar mai mult!
Și frică și frig. Și mândrie și prejudecată. Avem tot!
Poate că e mai mult rău ca bine, tată,
Dar eu pot schimba asta!
Și cât de greu poate fi?
Doar eu sunt bun, așa-i?
Și ceilalți voi fi buni dacă suntem buni cu ei!
Așa-i?
Și mai avem și vise atât de multe și de frumoase
De care nu trebuie să ne temem!
Putem face de toate, pentru că avem în noi de toate.
Dumnezeu a avut grijă de noi!
Uite, poți și să greșești. Că oamenii greșeșc.
Ca și cum ai mânca lapte împreună cu pepeni!
După pe mine mă doare, pe nimeni altcineva
Și nu trebuie să fiți voi triști, pentru că a doua oară nu cred că mai fac.
Chiar dacă mi-a-ți zis și voi...
Și nici de maturitate nu mi-e frică!
Maturitate o fi ceva ca uitarea și nu mi-e frică
Pentru că nu sunt singur!
Așa-i?
Mamă? Tată?

Niciun comentariu: