04.03.2010
Botoșani,
Primăverii nr. 64,
Dragă Laura,
Îți scriu sa îți spun ca sunt foarte bine, sănătos, mulțumesc. Ieri a fost cea mai fericită zi din toată viața mea. A fost o zi plină de aventuri interesante și bucurii neașteptate. Dis-de-dimineață, când m-am trezit, Soarele era atârnat pe bolta cerească. M-am spălat în fugă pe dinți dar nu am uitat să mănânc micul dejun. Nu. Știu că este cea mai importantă masă din zi dar vreau să iți spun un secret. Nu am mâncat dis-de-dimineață acasă, ci la colega mea de facultate, domnișoara avocat în devenire, H. Sper să îți dai seama despre cine îți vorbesc. Domnișoara H. mi-a dat o veste excelentă. Am primit bursa o bursă de studiu în Olanda! Este nemaipomenit! Vestea a venit ca un fulger. Nu mă așteptam la așa ceva.
Deși eram cam obosit, nu am ascultat sfatul celorlați prieteni de a nu mă urca în mașină pentru un drum atât de lung. Am făcut un accident groaznic. Se pare că vechea Dacie, a dorit să cunoască mai bine stejarul de pe marginea drumului. Dar ce vină aveam eu? Eram în curbă, nu mai știu exact unde, șoseaua era umedă (ploase mult în ziua aceea), nu conduceam prea repede dar, chiar și așa, am derapat, m-am rostogolit și Dacia a sărutat stejarul. Am ratat bursa. Cu toate astea, însă, am fost externat cât ai clipi (deși am avut răni fatale, nu trebuie sa îți faci griji, acum sunt bine).
Apoi am plecat cu familia la plaja. Trebuia să fi venit și tu, Laura. Te-ai fi distrat copios. Am făcut baie în mare, am făcut baie de soare, mica Simo a făcut și o baie de nisip. Am tras o sperietură soră cu moartea atunci când, mica Simo era să se înece! S-a dus în mare ea singură și... Dumnezeule. Noroc că a văzut-o soția mea și am putut să înot după ea. După ce am văzut-o pe fiică-mea la mine în brațe, în siguranță, am plecat direct acasă. Danei și Răducu plângeau. Ziua noastră la plajă s-a transformat într-o plângere generală, până când am ajuns în mașină și toată lumea era vesela din nou. Să vezi deci, Laura, cât bine poate face aerul sărat la nervi!
Am uitat să-ți zic despre noua mașina! Drept cadou de nuntă, eu și Dana am primit o nouă mașină! (am un lapsus și nu-mi amintesc cum se cheamă mașina aceea). A fost cel mai frumos cadou, până la nașterea lui Răducu. A fost minunat.
Când am ajuns acasă am primit un telefon și am aflat despre un deces în familie. O rudă tare, tare apropiată. Un bărbat. Dana, copii și cu mine am fost devastați. Dar după ceva timp un alt telefon a sunat (de data asta, Răducu a răspuns) și am aflat că am câștigat premiul al doi-lea la Super Bingo Metropolis! Imediat după ce am aflat vestea, am dat o petrecere. Cea mai mare petrecere de la nunta cu Dana până ieri. Ți-am simțit lipsa, Laura. Închipuie-ți câte s-au întâmplat doar într-o singură zi, ieri! Cea mai frumoasă zi din viața mea... Și asta nu e tot! Dar ma vei suna și îți voi mai povesti. Așa-i? Ma vei suna imediat după ce vei fi citit scrisoarea. Tu mereu mă suni, Laura. Nu te-am văzut de ceva vreme. Nu vrei să îmi faci o vizită? Răducu mi-a spus că mica Simo și cu Dana sunt plecate săptămâna asta (Dana a trebuit să plece ieri și ca să nu mă deranjeze a luat-o și pe mica Simo), deci poți veni liniștită. Și Răducu...lucrează toată ziua. Aproape am uitat cum arată... Deci poți veni oricând, Laura. Te rog, răspunde-mi la scrisoare și spune-mi ce mai faci tu și bătrânii prieteni de prin zonă. Te aștept Laura.
Cu dragoste, al tău mereu
Doamna Laura primește plicul cu puțin timp după ce bărbatul cu părul alb expediază scrisoarea. Doamna Laura nu deschide plicul. Știe ce se află înăuntru, știe... Pune cu grijă plicul, pe unul dintre vracurile de plicuri iscălite la fel și destinate aceleași persoane.
A doua zi bărbatul cu păr alb i-a o foaie de hârtie și scrie: Dragă Laura...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu