Bling bling sau sclipire

Pe luna a fost trimis un om. acesta incalca uneori legile fizice, chimic, biologice si matematice si alearga dezbracat pe luna, pscuieste stele, mananca branza din care e facuta patria mama si pune zahar stelar pudra peste prajiturile facute in casa. Omul e singur acol pe luna. Cei care l.au trimis fac regular controale si respecta procedura. Familia a cam uitat de el, ce.i drept, au trecut vreo 46 de ani lunari, adica ani care sunt pe luna. Asta ar insemna ca el este stra stra bunicul...cuiva. Nu prea primeste scrisori. Nu are cine sa le aduca. Omul nu a imbatrinit! A ramas chiar la fel! Fizic. psihic. Si.a facut noi prieteni pe messenger, pentru ca are de cateva luni bune internet de mare viteza, prin cablu, la un pret chiar foarte avantajos. Pe luna, sunt vreo 3 stalpi de iluminat, care chiar lumineaza. De craciun, paste si anul nou, poate vedea la televizor orice vad si pamantenii. A pacalit cateva comete sa nu loveasca luna ai devenit eroul lunii si angajatul saptamanii. Omul face prajituri! E genial! Omul asta din orice, adica chiar orice, cu praf de copt si cateva arome, face cea mai buna prajitura! Ciocolata e materie prima pe luuuna si o exploateza doar el. Datorita lipsei gravitatiei a reusit sa construiasca niste chestii misto tare! de curand, a primit un mail, prin intermediul internetului de mare viteza, prin cablu, la un pret chiar avantajos, in care i se retrogeda bucata de luna pe care a fost trimis. culmea!
Omul se intoarce pe pamant. Nu cunoaste pe nimeni. prietenii messengerieni nu il recunosc.spun ca nu seamna cu omul din pozele trimise. Oxigenul nu face bine pielii mult prea imbatranite. Devine urat. nebun.moare.
pe luna a fost trimisa hooki mong, celebra cantareata, acrita, presedinte de 3 tari si realizatoare de emisiuni pentru copii, care a cumparat bucatica Omului de pamant de pe luna. Hooki mong locuieste in Los Angeles.

A de la Albert




Albert se uita in sus. Deasupra acelor ridicaturi gri, care pentru Albert erau imeeense si impunatoare, deasupra oricui, infinitul alb, galben, portocaliu, albastru, mov, gri, intunecat, pustiu, pistruiat, vanat, stralucitor, incantator, malefic, femeie, infricosator, increzator, batran, tanar, imens, indragostit, barbat, misterios, CER se arata in adevaratul lui fel. Cerul acesta era liber sa fie cer. Cerul acesta era liber sa priveasca si sa fie privit, in special de catre Albert! Albert nu intelegea mare lucru din ceea ce vedea si nici nu putea sa le povesteasca si altora deoarece nu l/ar fi inteles nimeni si ar fi ras in hohote. Probabil. Nu! Sigur ar fi ras! Oricine ar fi ras daca intelelegea. Dar nimeni nu a inteles! DAR Albert, a vazut… a vazut…
POVESTEA POVESTILOR POVESTITA DE POVESTITORUL ALBERT
A fost odata ca niciodata un tanar baiat numit Fara-Nume. Parul ii era cerul noaptea, ochii ca doi licurici, prapastii in obraji si gura zambitoare. Acesta infrunta Noaptea si aduse din nou lumina si bucuria in satul al carei lumina si bucurie fusesera rapite. Fara Nume a infruntat zei si muste si intuneric si sabii si calduri si stele cu 2 cozi si Fulgerul si constelatii neinchipuite si astfel Fara Nume ajunse la curte regelui Raza de Alb, care avea o fica pe care o chema Raza Alba, de care Fara Nume s/a indragostijnb. Raza de Alb nu fu deacord cu dragosknv celor 2, astfel incat Fara Nume si Raza Alba au infruntat timpul si iar timpul si spatial si iar spatial si lkjfa mca jg fsfga jgm gsfasyfm gauumnf.
SFARSIT
Tare mandru era Albert. Albert era fericit si nu numai! In scurt timp un cutremul l/a impins pe Albert in Crapatura din Groapa cu Nisip. Aproape toti Albertii si toate Albertele urmau sa cada pe acolo. Lui Albert nu ii place sa vorbeasca despre asta dar… se simte ciudat cand este langa Alberta si ii este cald, stomacul se dizolva, limba se inoada, iar Albert se topeste! Boala aceasta este fara leac! Asa spun Marii Alberti. Dar Alber nu ii crede. Si…a da! Albert cade in Crapatura din Groapa cu Nisip. Albert se simte ciudat. Foarte ciudat! Cade foarte repede! Ii este teama de ce s.ar pueta intampla! Ii apar in gand toate amintirile cu Alberta, POVESTEA POVESTILOR POVESTITA DE POVESTITORUL ALBERT, Albertii, cerul, stelele, balaurii si tot! Este de rau! Ochii lui Albert sunt acoperiti de mainile lui Albert. O vede pe Albera. O saluta politicos, chair daca este in cadere spre neant. Aceasta ii zambeste. Acesta se dizolva. Albert este uluit deoarece…FARA NUME ESTE LA ORIZONT!!!!!!!….Albert il striga dar nu raspunde! Albert fuge cu viteza nemilosului fulger spre Fara Nume si…aterizeaza fix pe nasul acestuia…
- Firar al naibii Raza Alba! Iar ploua!

Chiar asa

Pe cand pasari colorate si vii taiau in mii de fasii cerul care avea nenumarate culori…
- Ce sa spun…Imi mai aduc vag aminte de acele vremuri. Hmmm… Pot afirma insa, ca o dimineata cruciala pentru existenta mea de zi cu zi, de atunci si pana acum era accea in care eu, Keyla… Nu stiu…Nu m.am mai gandit la asta de mult. Dar pentru ca sunt o adevarata Doamna trecuta cu brio de sarmanta tinerete…Purtam o rochie alba, cu flori colorate! Salele imi erau inconjuraet de…cum ii spune…ca o curelusa…De un cordon albastru. Parul era prins in doua codite, cu doua panglici…roz-bon bon si oranj. Gulerul de rochita accea ma supara grozav! Obraznicatura accea, la cea mai mica adiere de vant, se ducea de colo colo! Imi acoperea fata palida! Neobrazatul! Cred ca….sigur purtam pantofiorii albi. Tocul era mic si pantoful stang avea o mica ruptura…Am iesit la o plimbare. Era clad. Pe postul national s.au prognozat 34 de grade! Eram trista…cred. M.am plimbat pe langa copacii albastri, florile care cantau, zabrele care isi plimbau stapanii si lacul plin de tipari. Era pur si simplu o dupa.amiaza nemaipomenita si extrem de cotidiana…monotona. Ma gandeam la Bambilu. Cel pe care il…
WRUF…TZANNNNNNNNNNNNNNG
Si de odata…fara sa ma astept…a tasnit ca de nicaieri…fara pic de mila si judecata…cred…fulgerator… inimaginabil…nemaipomenit…!!! Dupa acest detaliu nesemnificativ…pluteam…Pantofii albi s.au dezlipit de asfalt, rochita inflorata era fluturata in vant, coditele prinse in panglici cred ca atingeau cerul care era incredibil de sus. Ce vremuri…Acum…salele mele! Spatele meu! Valeo, valeu… Vedeam tot orasul! Buzele mele date cu ruj rosu, facea acum posibil ca dintii sclipitori sa se vada! Cu totii! Dealurile cu fan, vaculete mov care zburdau, Bambilu!!! ,,BAMBILUUUUU!!!’ am strigat eu. ,,BAMBILUUUUU!!! Ma vezi? Pot zbura! Bambiluuuuu!!!”. Dar apoi , din senin, de nicaieri, inimaginabil, fara a ma astepta, a tasnit din nou! Jneap! M.a trantit de sol! ,,Jneap! Poc! Badadabum!” , am auzit eu. Apoi, pluteam. Ca unul dintre baloanele pe care le primeau copii la festivaluri. Cred ca…,,Vai de mi…!!!” am exclamat eu! Oasele mele…Oasele mele albe…Oasele mele albe erau…Goale! ,,Jneap! Poc! Badadabum!” imi mancase carnea? Nu puteam crede asa ceva! Ce fel de ritualuri canibalice sa fi avut loc in oraselul nostru micut? Dar totusi…Eram un schelet…Un schelet care plutea intr.o rochie inflorata, cu parul prins in cozi si cu buzele rosii, zambitoare. Vedeam totul! Campurile, dealurile, mutii, marea, Japonia si pe Bambilu…,,BAMILUUUU!!!” am strigat eu. .,,BAMBILUUU!!! Ma vezi? Uite! Iti fac cu mana! Poti sa ma auzi? Poti sa ma vezi?” Eram atat de fericita…Se uita la mine…Eram dezgolita de…carne…dar ma privea bland si patrunzator/ dar el a fugit speriat. Eu inca il strigam…,,BAMBILUUUU!!! Ma vezi?”…Si am stat acolo, ca un balon. Strigand. Apoi, nu stiu cum dar…Am ajuns aici…Chiar…daca stau bine sa am gandesc…chiar ieri! Inca mai zambesc! Cat timp eram acolo sus am fredonat acea melodie celebra, pe care doar eu o cunosteam…,,Un elefant se legana, pe o panaza de paianjen…”
- ,,Si pentru ca , nu se rupea…”
- Cine.i acolo?!?
- Sunt eu…BAMBILUUU!!!
- Bambiluuu?!?! Chiar tu…Dragul de tine…Nu m.ai uitat! Esti un scump! Iar …vai de mine! Bomboanele mele preferate! Cu menta si capsuni! Cum de ai stiut?
- A,,,Scuzati.ma. Dar bomboanele acestea sunt pentru sotia mea, Keyla. Le.am cumparat de peste drum si am venit sa vad ce mai faceti. Apoi ma duc acasa. Sarbvatoresc 47 de ani de casnicie fericita, plina de impliniri, reusite. Plina de rozul vietii si de roadele lumii!
- Ramai cu mine, Bambilu. Dupa tot acest timp. Dupa tot ce am facut.
- A…scuzati.ma. Cum ziceati ca va cheama?

Frank?

-Frank…hai sa spunem…sa presupunem ca mai ai 4 minute de trait…apoi, prin absurd, inimaginabil, scurt, fara durere, ai muri…Nu ai fi ucis…ci pur si simplu, organismul tau s/ar plictisi sa functioneze si…tu ai muri.
-Haha, rase Frank. Nu se poate asa ceva. E impotriva legilor fizice…biologic e imposibil!
-Ok, Frank…dar presupunem…
-Imposibil…
-Frank!
-Bine…fie…presupunem
-Bine…cum ai trai cele 4 minute? Cele 240 de secunde de lumina dintre care in total 5 secunde ai clipi?
-Nu stiu, baby…Probabil mi/as derula viata prin capatana si as regreta tampenii…M-as preface ca imi amintesc cum a fost cand mi/am serbat prima data calumea ziua de nastere…pe la 4 ani…Prima Cola…Prima Bere…A doua tigara…Cum arata Marea, Plaja…as privi pe geam…probabil as spune niste chestii la care nu as vrea sa primesc raspuns dar as vrea sa stie cineva ca mi/a pasat…Aaaa! Da. Jocuri! Melodii! Copilarie! Alea alea…Carti! Desene animate! Filme!Arthur!The Flinstones! Sotron! Ratele si vanatorii! Pompeo!Seinfeld! Scoici!Family guy! Rasarit! Iarba! Requiem! Grey’s! Cea de-a 666-a pizza! Mofturi! Te/ai prins…amintiri…N/am chef de asta acum. Dar oricum e imposibil sa se intample asta! Adica eu sa moara intr/a 1 minute jumate cat au mai ramasese…Dra ut, bahhhhhby…Tu ai face ec?
-Te/am iubit…fraiere…
-?!?

Restart Program. Deleting Files. The memory is infected. Deleting Program. Deleting Memory. Canceled the file transfer. Deleting…Deleting…Loading…Deleting…

-Franck?

Poc:)

Salve prietene/iubita/fosta prietena/fosta iubita/viitoare iubite/prietena/persoana n….Mi/a venit de curand o idée trasnet…De cand nu ai mai fost tu…pe o cladire inalta…sa stai in fund pe margine sa privesti in jos, sa admiri ,,furnicile” care seaca din tine si ultima picatura de orice bun, sa arzi chestii…sa te tii de mana…da…cu el/mine/fostul eu/fostul super eu/viitorul eu/eu/prtsoana eu…sa fumezi, sa bei o bere, sau doua…nu mai mult ca o sa cazi si o sa te doara si se duce totul naibii…sa porti tatuat primul sarut chiiiiiiiiar aici, sa privesti lumea cum o privesc eu, sa faci chestii, trestii, tampenii care iti plac, sa vorbesti, sa povestesti, iar sa bei, sa mirosi a tigara si…hormoni, sa mai bei, sa saruti, sa vorbesti, sa mai bei, sa mai bei,…hai sa zubram naibii o data…sus…sus…yep…ai pris ideea…ha!…de unde stiu ca exista sus…sus…yep…nu am prins ideea?..tocmai…exploram taramuri virgine si sa le povestim pritenilor…apoi sa bem si sa alea alea…si in timpul asta sa poposim pe un nor si apoi sa ploua iar apoi sa ninga iar apoi sa ploua iar apoi sa apara un curcubeu apoi sa apuna soarele apoi sa apara stelele apoi sa rarsara luna apoi sa ne benoclam apoi sa rasara soarele apoi sa ne ridicam de pe nor…si sa zburam…si sa bem, si sa bem si sa fumam fericire si tutun si sa bem…si ne intoarcem pe cladire…si sa bem si sa alea alea…si sa...sarut...si sa bem...…iar apoi…ai grija sa nu...ai cazut

Pillow

CENZURAT


Poate cauza disconforturi majore


,,Pillow" exista doar cand vreau. PILLOW poate fi vazut doar de cine poate.



yep. point

La mer

Vara


Se spune ca nu ai dreptul să alegi ci trebuie să te adaptezi acolo unde ajungi, dar eu…eu am ales sa fiu aici…

- It is…dar eu am ales…Este un băiat!
><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><
- Da…deja merge, urlă continuu şi nu mănâncă şi nu ne ascultă deloc…trebuie PEDEPSIT
- Ha ha, zise băieţelul…dar asta nu i-a înduioşat
- Termină drace!
><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><
- Aş vrea să ÎNVĂŢ să conduc o rachetă! Aş vrea ÎNVĂŢ toate jocurile frumoase din toată lumea! Aş vrea să ÎNVĂŢ să citesc toate poveştile cu prinţese şi balauri! Aş vrea să ÎNVĂŢ să…te iubesc mami

Toamna

Se spune că la sfârşitul zilei vrem să fim aproape de cineva…

- O viaţă!începu revoltat băiatul, o viaţă, miliarde de oportunităţi. De ce să nu facem ceea ce simţim noi că trebuie să facem, ceea ce ne place! De ce să nu ma trezesc când mă trezesc, de ce să merg zilnic la şcoală şi apoi să îmi fac temele, de ce să nu stăm o zi întreagă pe câmp şi să jucăm cărţi, de ce să nu mergem chiar acum la Mare şi să ne jucăm în nis…
- TRĂIEŞTI BĂRBAT!
><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><
- E naşpa să fii îndrăgostit, să iubeşti, aşa am auzit…dar băiatul a vrut să se convingă aşa că…,,Într-o nu ştiu care seară-----Într-o nu ştiu care vară” , dragostea într-o zi de vară a aflat
- Noi avem această amiază, iar tu, tu ai această cameră pentru doi, în iarbă, de mână…hai să înnptăm într-o Mare adâncă de cerşafuri parfumate, îndrăgostite…
- Timiditate, început, buze, răsuflare, noapte albă, metrou, hohote de râs, bere, poliţie, răsărit, plajă, foc, ţigară, cântec, scârbă, milă, laşitate, orgoliu, luptă, ger, dor, minciună, sânge, infinit….


Iarna


Se spune că suferinţa e singurul lucru real…

Bătrânul, singur, înţelese…

- Pentru fiecare minut în care ţii ochii închişi pierzi 60 de secunde de lumină…Acum aş trăi îndrăgostit de dragoste, îmbrăţişat de tine iar tu vei fi fost sărutată de mine…Visele nu pot muri. Acum, cu un picior sub duş şi cu unul în mormânt, nu ştiu ce să mai cred…
O nouă prezenţă, feminină, ciudată şi cu un iz misterios se apropie…
- Eu cred în bine! Chiar daca a fost o viaţă teribil de grea şi ai avut mereu senzaţia că tot ce faci este greşit….cred în bine! Cred că lalelele roşii se vor asorta de minune în văza de pe pervaz…
Bătrânul era uimit…
- Simţi uneori că dispari?
- Tot timpul, cred că ţânţarii au urechile înfundate.
Bătrânul…bătrânul…!
-Am murit?
-De asta poţi fi sigur!

Halat alb si Intuneric

L-au îmbrăcat şi pe el într-un halat din acela lung şi alb, care era legat la spate. L-au dus într-o încăpere ciudată, dar i sa spus că aceea este cea mai frumoasă din tot locul acel macabru. El ştia cum se numeşte locul macabru. A dus-o acolo pe Amanda după ce a căzut de pe bicicletă şi sa lovit rău de tot la picior. Dar el nu era lovit şi de ce l-au îmbrăcat în chestia aia albă…doar nu era nebun. Nu se poate! Nu a făcut nimic rău, sau aşa credea. De fapt, el a…. În locul acela erau multe persoane! Multe de tot! Şi erau prietenoase şi erau toţi îmbrăcaţi la fel şi uneori se simţeau bine acolo…În încăperea aia ciudată erau scaune, multe scaune şi oameni, mulţi oameni. Erau de fapt cei care locuiau cu ei în acel loc imens. A primit multe fonduri locul acela pentru a se mări şi pentru a mări numărul personalului. Se spune că nimeni nu a mai ieşit de acolo…nici viu nici mort. Dar el nu trebuia să ştie asta. El credea că e o situaţie puţin mai complicată şi că sunt alţi doctori decât în ziua în care Amanda s-a lovit rău de tot la picior. Rău de tot!…Amanda…
-Bună! Azi avem un nou…hmmm…un nou prieten printre noi, adică voi , adică…un nou prieten!
El era singurul care stătea în picioare. Aşa stătea şi Michel când a trebuit să spună un discurs despre cum se extinde cancerul la nivelul molecular al broaştelor de baltă. Era atât de emoţionată…Michel…
-Spune-ţi numele dragă domnule.
Punctul fix la care a ales el să îl privească era o pată de muştar de pe sacoul unei doamne care îl privea insisten.
-Numele…Cum te cheamă? Mă rog…nebun…clar…nebun. Toţi sunteţi nebuni! NEBUNI, NEBUNI , NEBUNI. NEBUNI de legat. NEBUNI, NEBUNI, NEBUNI!
Când repetă pentru a 9-a oară ,,nebun”, el îşi ridică privirea…
- O să îţi spunem Nebun 694209. Aşa deci, dragă Nebun 694209 spune-ne povestea ta, căci de asta eşti aici…aici toţi ne spunem povestea. Ha! Mă rog, doar cei NEBUNI, ca tine.
Zâmbetul crud al celei care vorbise până acum nu semăna deloc cu zâmbetul dulce şi senin al Nadiei. Nadia zâmbea mereu…Era atâ de frumoasă….Nadia…În plus cea care vorbise avea resturi de mâncare printre dinţi. Asta l-a făcut pe el să işi regăsească un punct fix.
- Povestea dragă domnule! Întâmplarea! Fapta ta nesăbuită care te-a adus aici! Nebun 694209 ai face bine să vorbeşti altfel…altfel vei vedea ce vei păţi. Noi îi spunem ,,nu primeşti desert după masă”. Ha! Ce amuzant sună! HAHAHA!
Râdea al naibii de straniu! Îl speria! Nu înţelegea de ce naiba râdea! Lui nu îi venea să râdă. Alice îl făcea să râdă. Spunea nişte glume atât de haioase cu urangutani! Erau penibile dar atât de amuzante!…Alice…
- Aşa deci… Nebun 694209 dacă nu începi să vorbeşti ,,nu vei primi desert”! HA!HAHAHA! Nebunii ceilalţi vor să audă. Vor să îţi audă glăsciorul tău susur ca apa poluată din Minesota. HA! Vrem să ne faci să plângem cu povestea ta căcăcioasă şi cu faptele tale perverse!
Nu îi plăcea cum vorbea. Punctul fix îl ţinea în loc. Este ciudat deoarece el nu este aşa! De ce o lasă să vorbească atât de urât. De ce îi spune că e nebun? Ellen nu vorbea aşa cu el! Ellen îl alinta şi îi spunea că într-o zi ,,Vom cuceri Vestul” şi alte aberaţii de genul. Dar aberaţiile alea puerile îl făceau să se simtă bine…Ellen…
-Ha Nebun 694209 s-a zis cu desertul tău! Afară! Luaţi-l de aici! Mizerie ce eşti! Lasă că te curăţam noi! HA!
L-au luat din acea sală, l-au târât pe coridoarele lungi cu gresie albă şi pe alocuri gresie neagră. Combinaţia aceea stupidă îi dădeau dureri de cap…L-au dus la subsol. Acolo mirosea urât. Poate vroiau să îl pună să cureţe podele sau cine ştie. Lui Connie îi plăcea să adune lucrurile, să le pună în ordine, să şteargă praful, dar nu folosea niciodată aspiratorul! Îi era frica de acel sunet! Îţi vine să crezi?…Connie…Dar nu a fost aşa! A fost ceva murdar, josnic şi inuman! El s-a zbătut, a ţipat şi i-au rugat să îl lase în pace! ANIMALELOR! Le spunea el. NEBUNULE! Le răspundeau ei! L-au băgat în ceva întunecos, al naibii de strâmt şi care duhnea. L-au închis acolo. Nici nu avea loc sa păşească. Aerul era murdar, plin de praf iar, locul duhnea!
-Ce naiba am făcut? Spuse el disperat.
Părul transpirat şi negru al lui Joshua ( căci aşa era strigat înainte să i-se spună Nebun 694209) îi acopereau ochii care cândva explora trupurile celor 6 femei pe care…într-un mod bizar şi extrauman, le-a iubit…Ce naiba? Asta să fi fost motivul? Nu are cum. Iubirea parcă era legală…sau nu?…Nu mai conta acum…Oricum Amanda, Michel, Nadia, Alice, Ellen şi Connuie l-au uitat şi l-au iubit….Unghiile lui zgâriau uşa din metal. Transpiraţia curgea pe faţa murdară de praful trecutului şi pacatul prezentului…
-Când o să mă scoată…Ce să fac ca să mă scoată…
Se gândea obsedant la cele 6…Oare ele să fi fost de vină?…Nu cred! Nu are cum! Câteva zile s-a hrănit doar cu gândul care îl rodea şi cu pâine uscat. Apoi l-au eliberat.
- Nebun 694209 spune-ne povestea ta!

Robo

Era ciudat. Nu încălcase nici o Lege. Ştia că nici un Tehnician nu-i făcuse vreun reglaj în acest sens. Pentru roboţi, Legile erau totul, iar Prima Lege îi interzicea să facă vreun rău unui Om. Totuşi, Stăpânul cel Mic plângea, iar jucăria sa preferată, un camion galben, zăcea distrus pe covor sub talpa lui dreaptă. Îi venea să-şi şteargă toată memoria cu care până ieri se mândrea. Îi venea să se deconecteze, dar şi asta ar fi încălcat o Lege...
- Robo, mai vii azi, râşniţă senilă ?!! Strigătul Stăpânului cel Mic l-a adus la realitate. S-a grăbit să-i ducă ceaiul, aşa cum făcea deja de 52 de ani şi 234 de zile. Visul cu camionul cel galben îi revenea cam des prin circuite în ultima vreme. Era un semn rău, mai ales că aşa ceva nu s-a întâmplat vreodată.
- Ar trebui dus la topit robotul ăsta. Am scoate bani frumoşi pe el, a spus Stăpânul cel Mic.
- Poate chiar mâine. Am văzut un model nou de robot la MegaMall, a răspuns Stăpâna cea Nouă.
Da, da, asta era: vroiau să-l deconecteze. Devenise cam încet, începuse să scârţâie când se apleca şi cel mai grav, începuse să aibă vise.
A doua zi, Stăpânul cel Mic l-a urcat în camion şi au plecat spre centrul de topire. Acolo s-a întâlnit cu alţi colegi de serie, dar nu a mai apucat să discute cu ei. Stăpânul cel Mic se grăbea să prindă noua ofertă de la MegaMall. Aşa că a păşit în cuptor, calculând suma pe care o va lua Stăpânul pentru circuitele sale din aur şi din platină.
- 21.397 de dolari ! a strigat Robo în timp ce alerta de temperatură începuse să funcţioneze.
Stăpânul cel Mic a luat banii şi s-a urcat grăbit în noul său camion galben.
Robo era trist. Abia acum a înţeles visul.
Era ciudat. Nu încălcase nici o Lege. Ştia că nici un Tehnician nu-i făcuse vreun reglaj în acest sens. Pentru roboţi, Legile erau totul...
Dar, cine era el să judece Oamenii?