Alternativă

Cred că mi-ar plăcea să fiu copac
strașnic înfipt cu picioarele în pământ și cu capul pe umeri.
Un copac normal, cu sămânță și toate cele.
Cu siguranță aș fi un pom din flori și nu aș fi deloc mirat.
Nu aș avea problemele de azi sau grijile de mâine
și în special povara amintirilor de ieri nu m-ar apăsa în drumul meu spre cer.
Scrâșnetul sforăitului trunchiului meu ar speria copiii și ar întrista bătrânii,
părul meu s-ar certa mereu în vânt cum numai
frunzele frunzăresc,
capul mi-ar fi doar cu păsărele și ciori
iar ramurile mele nu ar scrie poeme.
Noapte aș încerca să ating o anume înstelată,
Ziua m-aș tot îndrăgosti de o oarecare fată,
la apus mlădițele mele ar inspira filosofii într-un contrasens,
la răsărit umbra mea va îngriji de un sărman nedormit și neatent,
atemporal dragostea îndrăgostiților mi-ar rașcheta scoarța tare
și nu mă va durea
pentru că sub coaja mea voi adăposti toate cometele, picioarele, secretele, clipele
și oamenii.
Poate aș fi un copac altruist și mi-aș da fructele pe afară
sau egoist, să păstrez în mine tot ce nu merită să vadă vertebratele.
Un așa copac…
Dar ce naiba?
Aș fi doar un copac, ca toți copacii
fără ochii Blandieni și umbra Stănesciană,
ci doar cu impasibilitatea Galeriană.
Fără inimă, fără scop, pe un vîrf de lună sau într-o livadă nebună
nu-mi-ar-păsa-!
Copiii, poate, mi-ar striga
,,Doamne, ce baobab frumos!”
și ar vrea să vină la mine.
Veniți, copii, veniți și voi oameni mari,
veniți ploi, veniți strigoi, veniți caiete fără foi
și păsări fără adăpost
veniți topoare și veniți hoți
veniți nimeni sau veniți voi toți
oricum, ca și mine, veniți fără rost.

compilație vol. 2 (nemachiate, neparfumate, udate, vamaioate)

Te credeam stea, dar erai lampion
Mă credeai piatră, dar eram om.

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>><>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

Mi-e o lene de încap în ea trei balene și copiii lor,
Sirene, ape, uscaturi, kilometri și înalturi
Tot ce este și nu a fost
Dar, într-un astfel de loc, tu nu ai încăput

Atunci am strâns pumnul, am închis ochii
Și am sugrumat lumea până în nimic,
Iar apoi nimicul în ceva și mai mic
Dar, într-un astfel de loc, tu nu ai încăput.

Inspiră. Expiră.
Te tot duci.
Inspirat. Expirat.

<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<><<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<< E un moment eu cu mine Eu sunt eu doar cu tine, dă-te jos, dă-te de pe mine Glumeam, rămâi cu mine. Orice apă curge înspre mare Pleosc, pleosc, în mare Cum spune rugăciunea, eu sunt mic tu fă-mă mare Dar tu nu ești Dumnezeu, iar eu nu sunt eu. Cum pământul fuge în jur la Soare Eu spre tine nu vin și asta mă doare Nu înțeleg, cred, eu cred Eu sunt doar moale Îmbrățișați să dormim Tot ce mă vrei tu Fii aici, fii a mea (Un cățel a venit, Piști!, și nu e treaba mea. Sughiți. Ho! Nu mai vreau să îți spun târfa) Atât. A. A. Și hai acasă. >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

Vii sq ne pișăm un mare?
îlmi place mult când te piși în mare
Și mare înspre tine se pișă
Non stop
Și dacă te uzi răceștipipi
Dar stelelele veghează
Stelele
Ele veghază (mereu)

6 dnag

Stai, a zis pământul rotirii și meteoritul ciocnirii, dar nu a stat,
Stop, a zis pâinea cuțitului și ciocolata grasei, dar nu s-a stopat,
Rămâi, ți-am șoptit eu ție și du-te ți-am strigat.
Inexplicabil. Tu ai rămas.

Atunci cand sperii un cal, calul fuge

Este un latrat turbat si surd de zile in sir. In cazul in care relatiile diplomatice trimise de vulturi albi, de la distanta, nu vor rodi, iti voi declara razboi si iti jur, iubito, voi lupta cavaler si cu machiavelism. Teritoriul asta nu se va lasa cucerit, pentru ca nu este al meu, ci al copiilor copiilor mei, nu ai nostri, ma asculti? Ma auzi, iubito?

Tendintele tale hegemonice vor fi oprite cu ajutorul corpurilor vecine. Aurul este in minele mele si acolo va ramane, pentru ca el nu este al meu, ci al copiilor copiilor mei, nu ai nostri, ma privesti? Ma vezi, iubito?

Fulgerele biciuiesc cerul care tuna de durere, dar cat timp aici, pe pamant, potopul nu imi va scufunda corabiile, eu navighez si caut sa ma extind in trupuri straine. Ridici steagul pacii pe care abia il flutura superficial a ta suflare, nu a vantului strigare. Iar vantul e urletul meu, nu al copiilor copiilor mei, nici ai nostri, ma intelegi? Ma concepi, iubito?

Poamele, femeile, copiii si barbatii se vor ascunde, iar eu te voi invinge. Ma voi apara. Eu nu voi ataca. Eu nu voi a ma lasa. E pace ori e apocalispa lui Ioan, pentru ca asta este lupta mea, nu a copiilor copiilor mei, nici ai nostri, ma simti? Ma mai simti, iubito?

E despre alegere. E despre asumare,necunoscuta fetei tale frumoase si sufletului tau care ma curenteaza. E despre lupta. E despre pace.

5 dnag (7 dorințe pentru peștișorul de aur)

de acum până pe 5 a 7-a
cu tot somnul să-mi adorm Iubirea
și cu toată oboseală să-mi tranchilizez Dorul
viciile să se ducă în vacanță
măcar să se prefacă, mintea, că îi pasă
să scap de uitare
și să clipesc doar când ies la Soare
să nu mă mai gândesc la Mare…

4 dnag

de fiecare dată când buldozerele astea lungi
îmi curăță puchii
zâmbesc ca un nătâng pentru că resimt
cum cu grijă-mi culegeai mereu
somnul întărit
bob cu bob
de pe fiecare geană
sărut cu sărut
de pe fiecare pleoapă
zâmbet cu zâmbet
de pe fiecare ochi
bun te-ai mai trezit, Soare!

mmmmmmte

sărut gropițele, ochii
ador zâmbetul și gura
mângâi urechile, părul
văd spatele și fața
călătoresc picioarele, necunoscutul
îmbrățișez trupul, suflul

gelozia nu-i o problemă, distanța nici atât
că te scobești în nas e chiar un plus
vorba ta mă termină, iar curajul să nu-l dai niciodată laoparte
un singur lucru nu-l suport prea bine
absența ta.

ne cunoaștem de mai ieri
dar te simt de mai totdeauna
și ne sărutăm transcendental
deși ne vedem ocazional
ne alintăm și ne urăm somn ușor, bună dimineața
am mai crescut un pic, știi bine
gheața se topește, nu mi-e dor de tine
te iubesc azi!
dar oare mâine?

unii spun că luna o poți călca doar într-o baltă
alții spun că au pășit deja pe ea
eu spun că acolo e casa mea,
dar și a ta.
asta rimează cumva cu Franța, a?

ca și Iona, dar împreună, am construit un locaș în mijlocul orașului unde să ne putem ține de mână
dar Iona și-a dat seama la timp sau timpul și-a dat seama de Iona...
poate pur și simplu nu sunt Iona.

nu știu aproape nimic.
nu sunt sigur de culoarea cerului sau dacă îmi e foame
nici măcar câte degete o omidă are
habar nu am de ce bate vântul
cum am ajuns în halul ăsta
de ce curge apă la robinet
și nici ce mașină am.
eu știu doar că

absoluți am fost cândva, necunoscuți și iubiți
infiniți vom fi mereu, Luceferi și Cocozauri
îndrăgostit sunt acum, cu tine și fără tine

3 dnag (alegoria vieții)

Avion cu motor
nu mă lua cu tine-n zbor!
Ba te iau
că ești mic
și te cheamă polinic
că ești prins într-un ibric
și te fierb la foc mic.
ce-o să-mi faci, ce-o să-mi faci?
ce-o să-mi faci, că ești mic
și ești prins într-un ibric.
ce-o să-mi faci, ce-o să-mi faci?
ce-o să-mi faci, că ești mic!

regele moare?

Iar au înflorit teii…
Mama, Tată, iar au înnebunit teii!!!!
Și mirosul lor mă îmbată
Nu cred că mă voi mai trezi vreodată…
Să îi tăiem!
Să îi tăiem pe toți, pentru că altfel nu mai putem.
Cei de lângă bloc, apoi cei din parc, cei din oraș și pe toți ceilalți din lume
Va fi secretul nostru, al meu și al vostru.
Să îi tăiem cu fierestrăul, iar dacă nu sunt suficiente în lume câți salcâmi îi tăiem cu lingurițe
sau cu periuțe de dinți, sau uite, cu degetul ăsta
îmi dau eu mâna, dar să îi tăiem
odată și pentru totdeauna.
Cu florile să nu facem ceai, iar cu crengile să nu construim căsuțe.
Îi ardem, să nu afle nimeni niciodată.
Cu cenușa lor nu ma fac Othello și nicidecum Treplev
dacă trebuie, eu promit, promit, o voi mânca
cu cealaltă mână, daca alta nu voi mai avea,
cu cealaltă gură, dacă asta nu va mai putea,
cu celălalt stomac, dacă altul…
Închideți geamurile și purtați măști!
măști groase, fără grimase și fără ochi.
…E în piele,
dar o dau jos,
fac tot ca să nu mai simt mirosul cel mai frumos!
Prefer algele împuțite sau șobolanii descărnați
dar fără tei parfumați…
Vă rog, tăiați-mi teii și dați-mi grâne
iar eu voi spera, cuminte, la zile și nopți mai bune.
Se aude un avion. Ah, a desfrunzit teii. Ah, a prăbușit teii. Ah, teii?