Aseară, când Ceasul cel mare bătu o ora trecută
Spre dimineață,
Făt-Frumos,
Cel cu părul castaniu, frumos,
Cu bucle multe și nasul frumos,
Cu buze mari, cărnoase, frumoase,
Cu trupul acoperit de hainele cele mai frumoase,
Cu mâini mlădioase,
Cu calul alb, bine hrănit și frumos,
M-a luat de acasă.
-Mormăilă, cum ți se pare? Zi și tu. Nu era frumos?
-Era cel mai frumos! Așa cred!
-Eu citeam visătoare și el deodată îmi apare. S-a prezentat, a spus ca mă iubește. L-am crezut. Era încântat! Mormăilă! Îți vine sa crezi? M-a dus la el la Palat...
-Oau... La...Palat?
-Da, Mormăilă! Așa s-a întâmplat. Jur! Nici că m-am gândit să nu merg. Era atât de frumos! În ochii lui căprui, sciliptori când m-am uitat... un nod în gât mi s-a pus, stomacul mi-era doar o gaură și pese tot în trup, doar fluturi. M-a fermecat... Pe loc am plecat. La Palat. Pe calul său alb. L-am ținut de pe la spate. Mirosea a flori de parfumate, pentru mine, Mormăilă! Căluțul cel frumos, al lui Făt-Frumos nu fugea pe drum, fugea pe aer. În aer. În sus. Am ajuns pe un nor. A fost prima data când am atins un nor. Picioarele-mi goale, astea două cu care ieri am fost la muncă au atins Norul lui Făt-Frumos... M-a dus la el în Palat. Să știi dragă, ursuleț că nu e așa ca în poveștile alea copilărești. Casa lui Făt-Frumos e sus, în Lună. Am intrat în Luna cea albă. Luna este cel mai tăcut loc. Niciun sunet nu se auzea. Filarmonica greierilor, greierii noștri dragi care cântă atât de frumos aici, în sătucul nostru nici că se auzeau. Făt-Frumos mi-a vorbit mult. Am stat îmbrățișați. Ne-am legănat pe lună, mi-a dat o cunună de flori din stele, făcută chiar de el, mâinile ne-au fost mereu încleștate de parcă ar fi fost doar una...
-Aaah. Ce frumos...
-Stai să vezi Mormăilă. Ne-am făcut planuri de nunta, a doua zi urma să mă ceară părinților și veneam să te i-au și pe tine la Palat, acolo sus, vezi? Acolo în Luna. L-am întrebat cum sunt diminețile pe Lună și mi-a supus că voi vedea chiar eu. Ne-am dus sus, în pat. Ne-am sărutat, Luna s-a întunecat, un nor gri ne-a înfulecat și o voce a strigat: Făt-Frumooooos. Hai la luptăăăă, fricosule, mojicule și necinsitule! Pe loc m-am cutremurat. Făt-Frumos mi-a spus să nu-mi fac griji este doar un drac, drac nebun. Era Zmeul. L-am implorat pe frumos să nu se ducă, să nu mă lase singură dar el nu m-a ascultat...Doarea să-mi arate ca nu e doar un băiat, e bărbat. Mi-a dat drumul la mână și a plecat la luptă. Vai Mormăilă... A fost groaznic. Muzica săbiilor este infernală. Țipau, gemeau... Luna mi-a șoptit la ureche că Zmeul cel drac a veni după mine. M-am înfricoșat. Am rugat Luna să mă apere, am plâns, am vrut să ma duc afară din Palat, să-i opresc. Să le zic că plec acas și că nu e nevoie de vărsare de sânge nevinovat. Dar era întuneric, nu cunoșteam suficeient de bine locul. Îmi era frică...
-Săraca de tine... Dar spune-mi! Ce ai facut! Cum ai scăpat?
-Stai să vezi Mormăilă. La un moment dat o liniște chinuitoare s-a lăsat. Doar suspinele mele se mai auzeau. Deodată ceva mă cuprinde pe la spate. Făt-Frumos, îmi zic. Ce bine că ai scăpat! L-am îmbrățișat dar era mai lat. L-am mirosit și mirosea a suferință. L-am întrebat de e rănit, de-l doare. El nu a răspuns. L-am mângâiat. Era cald, transpirat. Mă gândeam că de asta nu vorbește, că o fi extenuat, așa că l-am sărutat și parcă un venin mi-a invadat corpul. Am început să am furnicături, m-am emoționat. Mi-am spus că a câștigat și că mă iubește încă și mai mult. M-a luat de mână, m-a dus afară din Palat...
-Spune-mi dar, ceața nu s-a risipit?
-Nici vorbă. Stai să vezi, Mormăilă. Am ieșit din luna, ne-am suit pe un cal, altul decât cel cu care am venit. Și am coborât din Lună. Când din nou am atins pământul am văzut că nu Făt-Frumos era cel sărutat.
-Zmeul!
-Chiar el! M-am speriat. Era rănit și îmi era milă de el. Știi cât de frumos era? Era blond cu ochi albaști. I-am înteles toată dragostea ce mi-o purta doar privindu-l cu inima. Era însă mai frumos decând însuși Făt-Frumos. L-am întrebat ce i-a făcut frumosului? Mi-a arătat Luna. Am întrebat Luna. Ce i-a făcut Zmeul, frumosului. Luna mi-a zis ca Făt-Frumos e suferind. S-a dus în pat. Nu știam ce să fac. Inimia mi-a fost pusă la încercare. Chiar de nu era bine, chiar de eram în sătucul cel mic, chiar dacă niciun Zmeu nu mi-a mai zâmbit, chiar daca veninul îmi înflorește trupul, el, Zmeul era hărăzitul. Îl auzeam în tăcere, chipul său divin și drăcesc care îmi dadea fiori, el, drăcescul m-a făcut să mă îndrăgostesc. Pe loc am uitat de frumosul suferind.
-Vai de mine...
-Mie-mi zici? Cum m-ar fi cerut lui tata un Zmeu, puternic, cu aripi negre, cu trupul forțos, cu chip satanic dar melodios, cu venin în buze și dragoste în privire. Era imposibil. Dar nici că-mi păsa. L-am chemat în casă. A răspuns dând din cap, nu. L-am rugat să-mi vorbească. Să-mi spună ce vom face. El m-a sărutat, m-a dat deoparte și a zburat. Calul a plecat și el. Am rămas plângând în mijloc de drum. Inima mea scotea fum. Acest Zmeu m-a...
-Nu spune...
-Of, Mormăilă. Ce știi tu? Am ajuns în casă. Nu am dormit toată noapte.
-Trebuia să ma chemi lângă tine.
-Eh! Nu se putea! Când am stins lampa, Zmeul a venit din nou. Ne-am iubit. I-am făgăduit că voi fi a lui mereu. La plecare i-am zărit o lacrima. L-am căutat toată ziua. Am întrebat Soarele. A spus că nu cunoaște. I-am zis să întrebe Luna. Când Soarele mi-a zis a Lunii răspuns am simțit cum o parte din mine... frumosul l-a înfrânt pe Zmeu. Zmeul e mort. Am fugit la biblioteca și am cercetat. Sufletul Zmeilor, chiar necurat, bântuie mereu pământul. Așa că Mormăila, spune-le părinților povestea mea. Eu plec la Zmeul!
miercuri, 16 februarie 2011
vineri, 4 februarie 2011
Sunt cel mai fericit om din lume!
04.03.2010
Botoșani,
Primăverii nr. 64,
Dragă Laura,
Îți scriu sa îți spun ca sunt foarte bine, sănătos, mulțumesc. Ieri a fost cea mai fericită zi din toată viața mea. A fost o zi plină de aventuri interesante și bucurii neașteptate. Dis-de-dimineață, când m-am trezit, Soarele era atârnat pe bolta cerească. M-am spălat în fugă pe dinți dar nu am uitat să mănânc micul dejun. Nu. Știu că este cea mai importantă masă din zi dar vreau să iți spun un secret. Nu am mâncat dis-de-dimineață acasă, ci la colega mea de facultate, domnișoara avocat în devenire, H. Sper să îți dai seama despre cine îți vorbesc. Domnișoara H. mi-a dat o veste excelentă. Am primit bursa o bursă de studiu în Olanda! Este nemaipomenit! Vestea a venit ca un fulger. Nu mă așteptam la așa ceva.
Deși eram cam obosit, nu am ascultat sfatul celorlați prieteni de a nu mă urca în mașină pentru un drum atât de lung. Am făcut un accident groaznic. Se pare că vechea Dacie, a dorit să cunoască mai bine stejarul de pe marginea drumului. Dar ce vină aveam eu? Eram în curbă, nu mai știu exact unde, șoseaua era umedă (ploase mult în ziua aceea), nu conduceam prea repede dar, chiar și așa, am derapat, m-am rostogolit și Dacia a sărutat stejarul. Am ratat bursa. Cu toate astea, însă, am fost externat cât ai clipi (deși am avut răni fatale, nu trebuie sa îți faci griji, acum sunt bine).
Apoi am plecat cu familia la plaja. Trebuia să fi venit și tu, Laura. Te-ai fi distrat copios. Am făcut baie în mare, am făcut baie de soare, mica Simo a făcut și o baie de nisip. Am tras o sperietură soră cu moartea atunci când, mica Simo era să se înece! S-a dus în mare ea singură și... Dumnezeule. Noroc că a văzut-o soția mea și am putut să înot după ea. După ce am văzut-o pe fiică-mea la mine în brațe, în siguranță, am plecat direct acasă. Danei și Răducu plângeau. Ziua noastră la plajă s-a transformat într-o plângere generală, până când am ajuns în mașină și toată lumea era vesela din nou. Să vezi deci, Laura, cât bine poate face aerul sărat la nervi!
Am uitat să-ți zic despre noua mașina! Drept cadou de nuntă, eu și Dana am primit o nouă mașină! (am un lapsus și nu-mi amintesc cum se cheamă mașina aceea). A fost cel mai frumos cadou, până la nașterea lui Răducu. A fost minunat.
Când am ajuns acasă am primit un telefon și am aflat despre un deces în familie. O rudă tare, tare apropiată. Un bărbat. Dana, copii și cu mine am fost devastați. Dar după ceva timp un alt telefon a sunat (de data asta, Răducu a răspuns) și am aflat că am câștigat premiul al doi-lea la Super Bingo Metropolis! Imediat după ce am aflat vestea, am dat o petrecere. Cea mai mare petrecere de la nunta cu Dana până ieri. Ți-am simțit lipsa, Laura. Închipuie-ți câte s-au întâmplat doar într-o singură zi, ieri! Cea mai frumoasă zi din viața mea... Și asta nu e tot! Dar ma vei suna și îți voi mai povesti. Așa-i? Ma vei suna imediat după ce vei fi citit scrisoarea. Tu mereu mă suni, Laura. Nu te-am văzut de ceva vreme. Nu vrei să îmi faci o vizită? Răducu mi-a spus că mica Simo și cu Dana sunt plecate săptămâna asta (Dana a trebuit să plece ieri și ca să nu mă deranjeze a luat-o și pe mica Simo), deci poți veni liniștită. Și Răducu...lucrează toată ziua. Aproape am uitat cum arată... Deci poți veni oricând, Laura. Te rog, răspunde-mi la scrisoare și spune-mi ce mai faci tu și bătrânii prieteni de prin zonă. Te aștept Laura.
Cu dragoste, al tău mereu
Doamna Laura primește plicul cu puțin timp după ce bărbatul cu părul alb expediază scrisoarea. Doamna Laura nu deschide plicul. Știe ce se află înăuntru, știe... Pune cu grijă plicul, pe unul dintre vracurile de plicuri iscălite la fel și destinate aceleași persoane.
A doua zi bărbatul cu păr alb i-a o foaie de hârtie și scrie: Dragă Laura...
Botoșani,
Primăverii nr. 64,
Dragă Laura,
Îți scriu sa îți spun ca sunt foarte bine, sănătos, mulțumesc. Ieri a fost cea mai fericită zi din toată viața mea. A fost o zi plină de aventuri interesante și bucurii neașteptate. Dis-de-dimineață, când m-am trezit, Soarele era atârnat pe bolta cerească. M-am spălat în fugă pe dinți dar nu am uitat să mănânc micul dejun. Nu. Știu că este cea mai importantă masă din zi dar vreau să iți spun un secret. Nu am mâncat dis-de-dimineață acasă, ci la colega mea de facultate, domnișoara avocat în devenire, H. Sper să îți dai seama despre cine îți vorbesc. Domnișoara H. mi-a dat o veste excelentă. Am primit bursa o bursă de studiu în Olanda! Este nemaipomenit! Vestea a venit ca un fulger. Nu mă așteptam la așa ceva.
Deși eram cam obosit, nu am ascultat sfatul celorlați prieteni de a nu mă urca în mașină pentru un drum atât de lung. Am făcut un accident groaznic. Se pare că vechea Dacie, a dorit să cunoască mai bine stejarul de pe marginea drumului. Dar ce vină aveam eu? Eram în curbă, nu mai știu exact unde, șoseaua era umedă (ploase mult în ziua aceea), nu conduceam prea repede dar, chiar și așa, am derapat, m-am rostogolit și Dacia a sărutat stejarul. Am ratat bursa. Cu toate astea, însă, am fost externat cât ai clipi (deși am avut răni fatale, nu trebuie sa îți faci griji, acum sunt bine).
Apoi am plecat cu familia la plaja. Trebuia să fi venit și tu, Laura. Te-ai fi distrat copios. Am făcut baie în mare, am făcut baie de soare, mica Simo a făcut și o baie de nisip. Am tras o sperietură soră cu moartea atunci când, mica Simo era să se înece! S-a dus în mare ea singură și... Dumnezeule. Noroc că a văzut-o soția mea și am putut să înot după ea. După ce am văzut-o pe fiică-mea la mine în brațe, în siguranță, am plecat direct acasă. Danei și Răducu plângeau. Ziua noastră la plajă s-a transformat într-o plângere generală, până când am ajuns în mașină și toată lumea era vesela din nou. Să vezi deci, Laura, cât bine poate face aerul sărat la nervi!
Am uitat să-ți zic despre noua mașina! Drept cadou de nuntă, eu și Dana am primit o nouă mașină! (am un lapsus și nu-mi amintesc cum se cheamă mașina aceea). A fost cel mai frumos cadou, până la nașterea lui Răducu. A fost minunat.
Când am ajuns acasă am primit un telefon și am aflat despre un deces în familie. O rudă tare, tare apropiată. Un bărbat. Dana, copii și cu mine am fost devastați. Dar după ceva timp un alt telefon a sunat (de data asta, Răducu a răspuns) și am aflat că am câștigat premiul al doi-lea la Super Bingo Metropolis! Imediat după ce am aflat vestea, am dat o petrecere. Cea mai mare petrecere de la nunta cu Dana până ieri. Ți-am simțit lipsa, Laura. Închipuie-ți câte s-au întâmplat doar într-o singură zi, ieri! Cea mai frumoasă zi din viața mea... Și asta nu e tot! Dar ma vei suna și îți voi mai povesti. Așa-i? Ma vei suna imediat după ce vei fi citit scrisoarea. Tu mereu mă suni, Laura. Nu te-am văzut de ceva vreme. Nu vrei să îmi faci o vizită? Răducu mi-a spus că mica Simo și cu Dana sunt plecate săptămâna asta (Dana a trebuit să plece ieri și ca să nu mă deranjeze a luat-o și pe mica Simo), deci poți veni liniștită. Și Răducu...lucrează toată ziua. Aproape am uitat cum arată... Deci poți veni oricând, Laura. Te rog, răspunde-mi la scrisoare și spune-mi ce mai faci tu și bătrânii prieteni de prin zonă. Te aștept Laura.
Cu dragoste, al tău mereu
Doamna Laura primește plicul cu puțin timp după ce bărbatul cu părul alb expediază scrisoarea. Doamna Laura nu deschide plicul. Știe ce se află înăuntru, știe... Pune cu grijă plicul, pe unul dintre vracurile de plicuri iscălite la fel și destinate aceleași persoane.
A doua zi bărbatul cu păr alb i-a o foaie de hârtie și scrie: Dragă Laura...
sâmbătă, 8 ianuarie 2011
Iubire imposibila
-Consuelo, singura mea prietena, pata de culoare din viata mea, simt...
-Ce urli, draga asa. Sunt aici.
-Consuelo...se apropie, simt...
-Ce, Vasile, ce se...
-Te-am rugat sa nu imi mai spui Vasile! Macar acum, in ultimul ceas, spune-mi Vasiliano...
-Cat tupeu ai?!?
-Se apropie...simt...
-Da’ zi draga odata ce anume se apropie? Ce?
-...Consuelo...se apropie...sfarsitul!
-Ei bata-te sa te bata. Nu vine niciun sfarsit.
- Consuelo...il simt!
-Vasile!
-Vasiliano!
-Vasiliano! Draga, crede-ma. Sunt aici dinaintea ta, stiu cum functioneaza treaba. Doar am discutat si cu primarul de judet, este bine. Ai cumparat teren aici, aici ramai. Nu se poate intampla nimic rau. Si de altfel, se zvoneste ca nu se poate, nu se poate draga sa pateti tocmai tu ceva.
-Consuelo...
-Vasiliano! Nici prin Le Chambre, nici de La Rene, nici macar de la Le Roi nu se aud nici macar zvon de furtuna, ploaie sau sapun, ce sa mai discutam de un dezastru. Nu pleci, draga nicaieri.
-Vreau sa iti spun acum, Consuelo... Tu ai fost si vei ramane mereu... dragostea mea.
-Vasile!
-Te-am iubit. Tot acest timp tu ai fost mereu alaturi de mine, zi si noapte. Culoarea ta marona mi-a luminat viata ce scurta-mi, din pacate. Inima-mi plange, Consuelocita! Despartirea prea repede a venit...
-Vasile! Termina odata! Ma sperii! Vorbesti si in slove deochiate! Ce e cu tine? Ma faci sa rosesc! Primarul a zis ca e lotul tau de pamant permanent. Am o varsta, am personalitate, vorba aia, sunt aici de cand ehehe, am un cuvant de spus, Vasile! Nu pleci nici daca vrei!
-Sa luam de coarne adevarul, Consueluta... Am imbatranit... Mi-a disparut roseala din bujori, mi-a disparut lichidul cristalin...am coaja, Consuelo!
-Ehe Vasiliano! Ma superi! Doar ai auzit ce se zvoneste! Si fratii tai au la fel si nu se plang! Fii barbat, Vasile! Fii barbat, nu ma lasa!
-Dar ei nu au avut norocul sa sada langa asa o Alunita frumoasa, incantatoare, radianta si motoasa, pe care sa ajunga sa o iubeasca!
-Ma faci sa imbujorez, Vasiliano! Si eu... te simpatizez,na. Pftui, ca m-ai facut sa o zic smechere! Si coaja este doar matca din care va iesi fluturele.
-Ce fluture, iubita mea?
-Ei... fluturele! Dupa coaja am stabilit ca ramai aici! Ce tot atata! O sa vina mana, o sa te scarpine si gata! Asa a zis si primarul! Tu stai acolo si fa-ti treaba! Mananca-l! Fa sa te scarpine!
-Consuelo!
Hai lasa-ma ca ma superi si am treaba! Am mancarea pe foc, jos, la subsol si tu ma tii aici de vorba.
-Consuelo!!! Asculta-ma! Am imbatranit! Nu mai am timp! Simt cum ma duc si mana nu mai are cand a veni!
-VAI DE MINE! Vasile.. VASILIANO sa nu imi faci una ca asta.
-Consuelitita...asta vroiam sa iti spun....a venit ceasul. Monstrul a invins. Ce nenorocire! Ce patos! Ce durere! Mana nu mai apare... am simtit asta de cand am aparut... eram un boboc, nici nu te cunosteam Consuelo, mai stii?
-Cum as putea uita, Vasiliano?
-La inceput nimeni nu ma placea. Toti ma urau si tipau. Si la mine si la fratii mei. Mult am suferit. Vroiam doar un strop de atentie, o mangaiere, o scarpinare... Dar eu te-am gasit pe tine Consuelo si doar cu tine ma puteam astampara. Am simtit iubirea ta din prima clipa. Inainte nu credeam in dragoste la prima vedere... Si de atunci nicio pudra de talc si nicio solutie mentola nu mi-a mai dat astampar Consuelo. Te iubesc!
- Si eu te iubesc, Vasiliano! Ce faci? Sa cheme cineva mana! Nu pleca! Nu te usca! Sa nu cazi, Vasiliano!
-Ma desprind, mana nu mai apare! A fost mai puternica decat noi! Dragostea noastra a fost imposibila! Imi pare rau Consuelo! Iarta-ma! Sa iti gasesti un sot bun. Nu ma uita! Nu uita niciodata bubita de varicela care a locuit langa tine si care te-a iubit mereu, Consuelo...mereu!
-Ce urli, draga asa. Sunt aici.
-Consuelo...se apropie, simt...
-Ce, Vasile, ce se...
-Te-am rugat sa nu imi mai spui Vasile! Macar acum, in ultimul ceas, spune-mi Vasiliano...
-Cat tupeu ai?!?
-Se apropie...simt...
-Da’ zi draga odata ce anume se apropie? Ce?
-...Consuelo...se apropie...sfarsitul!
-Ei bata-te sa te bata. Nu vine niciun sfarsit.
- Consuelo...il simt!
-Vasile!
-Vasiliano!
-Vasiliano! Draga, crede-ma. Sunt aici dinaintea ta, stiu cum functioneaza treaba. Doar am discutat si cu primarul de judet, este bine. Ai cumparat teren aici, aici ramai. Nu se poate intampla nimic rau. Si de altfel, se zvoneste ca nu se poate, nu se poate draga sa pateti tocmai tu ceva.
-Consuelo...
-Vasiliano! Nici prin Le Chambre, nici de La Rene, nici macar de la Le Roi nu se aud nici macar zvon de furtuna, ploaie sau sapun, ce sa mai discutam de un dezastru. Nu pleci, draga nicaieri.
-Vreau sa iti spun acum, Consuelo... Tu ai fost si vei ramane mereu... dragostea mea.
-Vasile!
-Te-am iubit. Tot acest timp tu ai fost mereu alaturi de mine, zi si noapte. Culoarea ta marona mi-a luminat viata ce scurta-mi, din pacate. Inima-mi plange, Consuelocita! Despartirea prea repede a venit...
-Vasile! Termina odata! Ma sperii! Vorbesti si in slove deochiate! Ce e cu tine? Ma faci sa rosesc! Primarul a zis ca e lotul tau de pamant permanent. Am o varsta, am personalitate, vorba aia, sunt aici de cand ehehe, am un cuvant de spus, Vasile! Nu pleci nici daca vrei!
-Sa luam de coarne adevarul, Consueluta... Am imbatranit... Mi-a disparut roseala din bujori, mi-a disparut lichidul cristalin...am coaja, Consuelo!
-Ehe Vasiliano! Ma superi! Doar ai auzit ce se zvoneste! Si fratii tai au la fel si nu se plang! Fii barbat, Vasile! Fii barbat, nu ma lasa!
-Dar ei nu au avut norocul sa sada langa asa o Alunita frumoasa, incantatoare, radianta si motoasa, pe care sa ajunga sa o iubeasca!
-Ma faci sa imbujorez, Vasiliano! Si eu... te simpatizez,na. Pftui, ca m-ai facut sa o zic smechere! Si coaja este doar matca din care va iesi fluturele.
-Ce fluture, iubita mea?
-Ei... fluturele! Dupa coaja am stabilit ca ramai aici! Ce tot atata! O sa vina mana, o sa te scarpine si gata! Asa a zis si primarul! Tu stai acolo si fa-ti treaba! Mananca-l! Fa sa te scarpine!
-Consuelo!
Hai lasa-ma ca ma superi si am treaba! Am mancarea pe foc, jos, la subsol si tu ma tii aici de vorba.
-Consuelo!!! Asculta-ma! Am imbatranit! Nu mai am timp! Simt cum ma duc si mana nu mai are cand a veni!
-VAI DE MINE! Vasile.. VASILIANO sa nu imi faci una ca asta.
-Consuelitita...asta vroiam sa iti spun....a venit ceasul. Monstrul a invins. Ce nenorocire! Ce patos! Ce durere! Mana nu mai apare... am simtit asta de cand am aparut... eram un boboc, nici nu te cunosteam Consuelo, mai stii?
-Cum as putea uita, Vasiliano?
-La inceput nimeni nu ma placea. Toti ma urau si tipau. Si la mine si la fratii mei. Mult am suferit. Vroiam doar un strop de atentie, o mangaiere, o scarpinare... Dar eu te-am gasit pe tine Consuelo si doar cu tine ma puteam astampara. Am simtit iubirea ta din prima clipa. Inainte nu credeam in dragoste la prima vedere... Si de atunci nicio pudra de talc si nicio solutie mentola nu mi-a mai dat astampar Consuelo. Te iubesc!
- Si eu te iubesc, Vasiliano! Ce faci? Sa cheme cineva mana! Nu pleca! Nu te usca! Sa nu cazi, Vasiliano!
-Ma desprind, mana nu mai apare! A fost mai puternica decat noi! Dragostea noastra a fost imposibila! Imi pare rau Consuelo! Iarta-ma! Sa iti gasesti un sot bun. Nu ma uita! Nu uita niciodata bubita de varicela care a locuit langa tine si care te-a iubit mereu, Consuelo...mereu!
marți, 28 decembrie 2010
Se așează la masă. Ochii îi sclipesc. Mă servește cu bucată tare de placintă cu mere. Camera este întunecoasa. Între covoarele de pe pereți, chiar pe mijloc este poza prăfuită de la nunta...
Pe Avram l-am cunoscut acu... în '53. Era un băiat înalt, brunet ca pana de corb și frumos... Era un bănățean frumos... Tudoraș... Tudoraș s-a înnăscut cu câteva luni după căsătorie. A dat Bunul Dumnezeu să fie un copil cuminte ca o fată și frumos ca un prințișor. Și era firav și bolnăvicios, dragul de el... Nu mi-a ieșit deloc din cuvântare și învăța mai bine decât chiar copilul învățătorului. Într-o zi l-am văzut citind pe ascuns și l-am întrebat eu ,,De ce citești pe ascuns puiuțul mamii" și el a răspuns ca ,,Mi-e rușine mămuca" și atunci l-am strâns la pieptul meu și l-am pupat și i-am zis despre carte și despre oraș și despre cum o sa fie el bărbat mare și... Era harnic ca tac'sau, Dumnezeul sa-l ierte. Anii au trecut și Tudoraș a crescut mare și frumos și a vrut sa meargă în...București. La facultate. Vroia să fie constructor. Dar nu din ala ori și care. Vroia sa se facă constructor de automobile. Nicăieri în satul nostru nu s-a mai pomenit. O bucurie mai mare nici că se putea... Și l-am condus la gară și taica'sau și Dorica și Iancu și moș Titu și mamaia Vera și Otilia și Grigore și lăutarii și învățătorul și eu și i-am spus la ureche ,,Tudoraș, ai grijă ,maică, oamenii sunt răi, Tudoraș! Ai grija puiule de carte dar și de tine! Să nu vorbești cu necunoscuți și să nu te iei în gură cu nimeni. Oamenii nu sunt ca la noi în sat, puișorul mamii" și el a răspuns ,, Da, mămucă..." Și a plecat Tudoraș. Și am plâns cu lacrimi amare și mândre după cocorul care și-a părăsit cuibul...Tudoraș... Îmi scria scrisori și ne trimitea poze cu el... Pe 17 iulie țin cu Sfințenie minte ziua, Tudoraș a început sa lucreze la automobilele Dacia. Și acum mai sărbătorim ziua aceea. Cu ce mai avem și noi pe aici mai facem un cozonac, un tort...Apoi, pe 7 februarie, am... Ne scria sa venim, ca a murit copilașul. La călcat o mașina. O mașina?!? O mașină... Și am mers cu Avram la capitală, Doamne ce nenorocire! Și am văzut copilul și am spus ca ,,Digiaba. Nu mai e copilul" Și am plâns. Doftorul asta Sima sau dracu știe cum il chemă ni l.a arătat. Noi am întrebat ,, De ce Tudoras ca doar nu a făcut rău. Nu o spart geamuri nu o..." că eu am văzut în drum spre spital cum aruncau copii cu pietre și bâte în geamuri. Am rămas fără băiet. Avram s-a întors în sat eu am mai rămas la căpătâiul crucii cu Dorica. Apoi ne-am întors și noi în sat. Avram s-a apucat de băut și apoi a fugit de acasă fără să spună nimic. M-am dus cu Doamne Ajută la capitală că credeam că e la băiet să-l plângă. Da nu era. Apoi, să mă ierte Dumnezeu pentru ce mi-o trecut atunci prin cap da... Am încercat să mă arunc în râul ăla mare, da era multă lume... Am vrut să ma arunc de la un etaj de la o clădire da am auzit de una care și-o rupt picioarele și n-o murit. Ce mă fac eu dacă pățesc la fel? Cine o sa aibe grijă de mine dacă nu mai pot umbla. M-am întors singură, doar cu Dumnezeu la noi în sat. Apoi l-am visat. L-am visat și plângea și îmi spunea ,,Mămuca mi-e frig” și eu îl întrebam ,,Dacă îi e foame sau sete, dacă are nevoie de ceva” și el îmi zicea ,, E bine... Doar mi-e frig, mămuca...” A doua zi l-am pomenit. Și-am plâns și mai plâng și acuma... Capitală, mașini, Tudoraș, lumina mea, cui mă lași tu mămucăăăă!!!!!!!!!! Dar îmi duc totul până la capăt.
duminică, 21 noiembrie 2010
Doctor G.
Doctorul Giurganeanu, specialist neurolog la spitalul Floreasca, Bucuresti, este trezit din somn datorita apelului de urgenta. Nu a mai ajung acasa de cateva zile. Este prost dispus, iritat si vrea sa doarma. Ia doua pastile de Benosen, se ridica de pe canapeaua din biroul sau cu o durere chinuitoare de spate, isi pune halatul si coboara la etajul 5.
- Buna seara domnule doctor.
- ‘naseara, Marinela.
- Sa va aduc o cafea?
-Un pistol.
-Poftim?
-Nimic.
-Nu faci glume din astea, domnule doctor. Pacientul va asteapta in 506. Este domnul Giurganeanu, actorul.
- Vai de mine. Dar ce a patit?
- S-a asezat mosuletul langa scaun, spune chicotind Marinela. Avea spectacol la Bulandra si a cazut langa scaun.
- Nu mai rade, proasto.
-Poftim?
- Scuze, Marinela. Sunt foarte obosit.
- Mda. A dat cu capul de o masa. Are o rana deschisa la tampla. I-am oprit sangerarea. Poftim fisa pacientului.
Doctorul Giurganeanu pleaca inspre salonul 506 unde un domn, putin trecut de 50 de ani, se incalta. Este domnul Giurganeanu.
- Buna seara. Sunt doctorul Giurganeanu.
- Buna seara.
- Plecati undeva?
- Da. Am spectacol. Nu pot lasa oamenii sa astepte.
- Imi pare rau, domnule Giurganeanu, dar nu puteti pleca pana nu va consult si totul este in regula.
- Domnule. Dumneata se pare ca nu ma intelegi. Am spectacol in 30 de minute, traficul este monstruos, lumea intra in sala iar eu trebuie sa ma duc sa joc. Oamenii au platit pentru bilet. Nu se cade sa nu se tina un Spectacol pentru ca dumneata domnule Gurgaceanu nu imi dai voie sa plec.
- In primul rand ma numesc doctor Giurganeanu si in al doilea rand este ora 22 si 45 de minute. Spectacolul s-a terminat, probabil acum mult timp.
- Cum asa?
- Clar. Pierdere de memorie. Sa speram ca este doar temporar.
,, Te rog nu pune intrebari, te rog nu cere explicatii, te rog lasa-ma in pace! Iti dau 3 doze de Morfina daca esti cuminte si taci din gura.”
- Ei, da. Eu nu-mi amintesc de nimic. Dumneata iti bati joc de mine, pare-mi-se.
- Nu va amintiti pentru ca suferiti de pierdere de memorie. In fisa dumneavoastra scrie ca a-ti cazut in timpul spectacolului si v-ati lovit cu capul de o masa din decor.
- Asa ceva este imposibil, docotre Stie-Tot. Am jucat acest spectacol timp de 7 ani. Stii dumeanta ce e asta? Este imposibil sa ma asez langa un scaun, si vorba aceea sunt doar doua scaune in tot acel decor.
- Va cred. Dar asa scrie aici, iar bandajul de la capul dumneavoastra ma face sa cred ca e adevarat.
- Ce band...
Domnul Giurganeanu isi pipaie capul si descopera un bandaj si durere.
- Ah... Deci... Dar Dumnezeule Mare si Sfant, nu imi amintesc nimic!
- Tocmai de aceea spun, domnule! Suferiti de pierdere de memorie! Haideti sa nu ne mai lungim. O sa vi se faca niste analize de sange, un RMN si o radiografie. Toate aceste analize sunt doar o formalitate sa ne asiguram ca nu este nimic grav. O asistenta va veni sa va ajute sa va pregatiti. Veti primi un formular pe care as dori sa va rog sa il completati atent, cu cea mai mare seriozitate, pentru a nu avea probleme mai apoi. Daca mai aveti intrebari va stau la dispozitie. Nu mai aveti intrebi? Nu? Bon. Atunci ne vom mai vedea cand vor fi gata raspunsurile testelor. Pana atunci dumneavostra va trebuie sa...
- Nu intelg cum a fost posibil asa ceva.
- Probabil a-ti avut o lipsa de calciu, in cel mai bun caz. In cel mai rau caz a-ti suferit un pre-infa... Dar sa nu ne pripim. Vom sti un raspuns sigur abia dupa ce vom primi rezultatele. Va voi ruga sa va relaxati si sa va odihniti.
- Este incredibil... In 30 de ani nu am patit asa ceva. Este chiar si amuzant. Cum am putut sa ma asez langa scaun intr-un spectacol cu doar 2 scaune? Dumneavoastra a-ti vazut spectacolul acesta? Dr. Timmy? De Sabina Balan? A-ti auzit despre ea?
- Da, am auzit de ambii. Si de spectacol si de autoare. Din pacate programul nu-mi prea permite sa merg la teatru.
- Asta este trist, domnule. Este un spectacol pe cinste... partenera mea, frumoasa Silvana Mihai, a-ti auzit de ea? Este fa-bu-loa-sa in rolul acesta. Fabuloasa.
- Da, am auzit si de actrita Silvana Mihai.
- Si mai este si tanarul asta talentat, Alex Voicu, ii zice. El este doctorul Timmy. Vai, deci este un spectacol delicios! Iar eu... eu, Giurganeanu, m-am asezat langa scaun.
Giurganeanu incepe sa rada in hohote. Rasul sau este molipsitor si la randul sau, Giurganeanu incepe sa rada de patania lui Giurganeanu.
- Am auzit ca spectacolul a fost dus cu bine pana la final, deci nu a fost un incident major. Publicul probabil nici nu si-a dat seama ca nu face parte din spectacol. Adica, pe dumneavoastra v-am mai vazut intr-un spectacol sau doua, am uitat cum se numesc dar stiu cu siguranta ca mi-au placut tare mult.
- Aha. Totusi sunteti un devorator de teatru.
- Cand am timp....
- Interesant. Nu am cunoscut foarte multi doctori pasionati de aceasta arta... In totdeauna doctorii mi s-au parut reci, duri, de otel. Nu ii inteleg si probabil pentru asta ii apreciez enorm. Oboseala, stresul, presiunea. Sa stii ca daca tai cu un milimetru prea la stanga sau prea la dreapta, o viata de om se poate incheia si totusi...totusi tu sa rezisti acestei presiuni monumentale si sa duci operatiunea pana la capat. Felicitari domnule doctor!
- Mda...incredibil.
Dupa un moment de tacere, Giurganeanu si Giurganeanu, hotarasc in acelasi timp sa vorbeasca. Giurganeanu, totusi este cel care se impune, neobservand ca si Giurganeanu a inceput sa vorbeasca.
- Cum spuneam. O asistenta va veni ca sa va ajute cu analizele. Este tarziu dar cu cat mai rapid cu atat mai bine. Sa speram ca a fost doar ceva minor.
- Nu a fost doar ceva minor. Lucrurile de acest gen nu pot fi doar minore. Cel putin pentru mine.
- Nu aveti de unde sa stiti asta. Dupa ce vom analiza rezultatele exacte ale analizelor vom sti cu exactitate ce si cum.
- Eu stiu.
- Nimeni nu stie mai mult decat medicina, care este ea insasi viata.
- Viata?
- Da
- Din punctul dumneavoastra de vedere, domnule Giurganeanu.
- Da. Din punctul meu de vedere, domnule Giurganeanu.
- Vi s-a mai spus pana acum ca sunteti teatral? Aveti niste gesturi si o mimica foarte teatrala.
- Pof...poftim?
- Domnule doctor!striga Marinela. Pacientul de la 654, Froicu, urgenta!
- Cheama-l pe Rujoiu.
- A plecat acasa!
- La naiba! Acum am alt pacient aflat intr-o stare critica! Cheama pe altcineva! Esti culmea femeie!
- Miahm!rastise Marinela in timp ce iesea din salon.
- Starea mea este crtica?
- Nu. Sigur ca nu.
- Atunci de ce nu a-ti vrut sa mergeti la 654? Poate era chiar intr-o stare critica.
- Pentru ca a-ti spus ca sunt teatral.
- Ce legatura are asta?
- Eu... eu cand eram... stiti dumneavoastra... cand a venit timpul sa imi aleg destinul, am ales Medicina. Am ales medicina, am invatat, am facut sacrificii, m-am sacrificat pe mine doar ca sa ma multumesc financiar si sa imi multumesc... Ma rog. Si acum, dupa mai bine de 30 de ani, veniti dumneavoastra, domnul actor Giurganeanu si imi spuneti ca sunt teatral? Cum va permiteti? Cum sa faceti una ca asta? Dupa TOT ce am facut, mi se spune ca sunt...teatral? Adica mi se spune ca se putea si altfel? Mi se spune ca puteam sa dorm acasa, puteam sa nu ma trezesc blestemandu-mi momentul in care m-am hotarat sa intru la examenele de fizica si anatomie si puteam sa fac altceva inafara sa salvez si sa tai pacienti? Mi se spune ca puteam sa am vacante si....si sa fac ceea ce imi place?
- E cea mai mare prostie pe care am auzit-o, domnule Giurganeanu.
- Multumesc. Este viata mea.
- Cu placere. Si credeti ca daca a-ti fi ales, idealul acesta, teatrul, v-ar fi fost mai bine?
- Nu stiu, domnule. Stiu doar ca nu imi era mai rau! Gata! Florica! Mai Floricuta, mai!
- Daaaa.
- Vino pana in 506. Va salut, domnule Giurganeanu.
- La revedere.
- Floricia, scumpo. Da-i cazul asta lui Enache, te rog. Ai grija de domnul Giurganeanu. Uite scrie aici de ce analize are nevoie. Eu... eu ma duc acasa.
- Sigur, domnule Giurganeuan.
- Noapte buna, Florico.
Domnul Giurganeanu si-a revenit in scurt timp. Inafara diabetului si a micilor porbleme la inima nu a avut nimic. A murit la varsta de 82 de ani, impacat, datorita unui accident de masina. A fost inmormantat la cimitirul Bellu iar noua sala a teatrului Mic a purtat numele Giurganeanu.
Domnul Giurganeanu s-a dus acasa sa se culce. Dupa 2 zile in care a stat singur, incuiat in propria casa a revenit la spital. A murit la varsta de 72 de ani, impacat, datorita cianurii din cafea, pusa acolo de asistenta Marinela. A fost ingropat in cimitirul Pacea iar sala de operatii de la etajul 7 a puratat numele Giurganeanu.
- Buna seara domnule doctor.
- ‘naseara, Marinela.
- Sa va aduc o cafea?
-Un pistol.
-Poftim?
-Nimic.
-Nu faci glume din astea, domnule doctor. Pacientul va asteapta in 506. Este domnul Giurganeanu, actorul.
- Vai de mine. Dar ce a patit?
- S-a asezat mosuletul langa scaun, spune chicotind Marinela. Avea spectacol la Bulandra si a cazut langa scaun.
- Nu mai rade, proasto.
-Poftim?
- Scuze, Marinela. Sunt foarte obosit.
- Mda. A dat cu capul de o masa. Are o rana deschisa la tampla. I-am oprit sangerarea. Poftim fisa pacientului.
Doctorul Giurganeanu pleaca inspre salonul 506 unde un domn, putin trecut de 50 de ani, se incalta. Este domnul Giurganeanu.
- Buna seara. Sunt doctorul Giurganeanu.
- Buna seara.
- Plecati undeva?
- Da. Am spectacol. Nu pot lasa oamenii sa astepte.
- Imi pare rau, domnule Giurganeanu, dar nu puteti pleca pana nu va consult si totul este in regula.
- Domnule. Dumneata se pare ca nu ma intelegi. Am spectacol in 30 de minute, traficul este monstruos, lumea intra in sala iar eu trebuie sa ma duc sa joc. Oamenii au platit pentru bilet. Nu se cade sa nu se tina un Spectacol pentru ca dumneata domnule Gurgaceanu nu imi dai voie sa plec.
- In primul rand ma numesc doctor Giurganeanu si in al doilea rand este ora 22 si 45 de minute. Spectacolul s-a terminat, probabil acum mult timp.
- Cum asa?
- Clar. Pierdere de memorie. Sa speram ca este doar temporar.
,, Te rog nu pune intrebari, te rog nu cere explicatii, te rog lasa-ma in pace! Iti dau 3 doze de Morfina daca esti cuminte si taci din gura.”
- Ei, da. Eu nu-mi amintesc de nimic. Dumneata iti bati joc de mine, pare-mi-se.
- Nu va amintiti pentru ca suferiti de pierdere de memorie. In fisa dumneavoastra scrie ca a-ti cazut in timpul spectacolului si v-ati lovit cu capul de o masa din decor.
- Asa ceva este imposibil, docotre Stie-Tot. Am jucat acest spectacol timp de 7 ani. Stii dumeanta ce e asta? Este imposibil sa ma asez langa un scaun, si vorba aceea sunt doar doua scaune in tot acel decor.
- Va cred. Dar asa scrie aici, iar bandajul de la capul dumneavoastra ma face sa cred ca e adevarat.
- Ce band...
Domnul Giurganeanu isi pipaie capul si descopera un bandaj si durere.
- Ah... Deci... Dar Dumnezeule Mare si Sfant, nu imi amintesc nimic!
- Tocmai de aceea spun, domnule! Suferiti de pierdere de memorie! Haideti sa nu ne mai lungim. O sa vi se faca niste analize de sange, un RMN si o radiografie. Toate aceste analize sunt doar o formalitate sa ne asiguram ca nu este nimic grav. O asistenta va veni sa va ajute sa va pregatiti. Veti primi un formular pe care as dori sa va rog sa il completati atent, cu cea mai mare seriozitate, pentru a nu avea probleme mai apoi. Daca mai aveti intrebari va stau la dispozitie. Nu mai aveti intrebi? Nu? Bon. Atunci ne vom mai vedea cand vor fi gata raspunsurile testelor. Pana atunci dumneavostra va trebuie sa...
- Nu intelg cum a fost posibil asa ceva.
- Probabil a-ti avut o lipsa de calciu, in cel mai bun caz. In cel mai rau caz a-ti suferit un pre-infa... Dar sa nu ne pripim. Vom sti un raspuns sigur abia dupa ce vom primi rezultatele. Va voi ruga sa va relaxati si sa va odihniti.
- Este incredibil... In 30 de ani nu am patit asa ceva. Este chiar si amuzant. Cum am putut sa ma asez langa scaun intr-un spectacol cu doar 2 scaune? Dumneavoastra a-ti vazut spectacolul acesta? Dr. Timmy? De Sabina Balan? A-ti auzit despre ea?
- Da, am auzit de ambii. Si de spectacol si de autoare. Din pacate programul nu-mi prea permite sa merg la teatru.
- Asta este trist, domnule. Este un spectacol pe cinste... partenera mea, frumoasa Silvana Mihai, a-ti auzit de ea? Este fa-bu-loa-sa in rolul acesta. Fabuloasa.
- Da, am auzit si de actrita Silvana Mihai.
- Si mai este si tanarul asta talentat, Alex Voicu, ii zice. El este doctorul Timmy. Vai, deci este un spectacol delicios! Iar eu... eu, Giurganeanu, m-am asezat langa scaun.
Giurganeanu incepe sa rada in hohote. Rasul sau este molipsitor si la randul sau, Giurganeanu incepe sa rada de patania lui Giurganeanu.
- Am auzit ca spectacolul a fost dus cu bine pana la final, deci nu a fost un incident major. Publicul probabil nici nu si-a dat seama ca nu face parte din spectacol. Adica, pe dumneavoastra v-am mai vazut intr-un spectacol sau doua, am uitat cum se numesc dar stiu cu siguranta ca mi-au placut tare mult.
- Aha. Totusi sunteti un devorator de teatru.
- Cand am timp....
- Interesant. Nu am cunoscut foarte multi doctori pasionati de aceasta arta... In totdeauna doctorii mi s-au parut reci, duri, de otel. Nu ii inteleg si probabil pentru asta ii apreciez enorm. Oboseala, stresul, presiunea. Sa stii ca daca tai cu un milimetru prea la stanga sau prea la dreapta, o viata de om se poate incheia si totusi...totusi tu sa rezisti acestei presiuni monumentale si sa duci operatiunea pana la capat. Felicitari domnule doctor!
- Mda...incredibil.
Dupa un moment de tacere, Giurganeanu si Giurganeanu, hotarasc in acelasi timp sa vorbeasca. Giurganeanu, totusi este cel care se impune, neobservand ca si Giurganeanu a inceput sa vorbeasca.
- Cum spuneam. O asistenta va veni ca sa va ajute cu analizele. Este tarziu dar cu cat mai rapid cu atat mai bine. Sa speram ca a fost doar ceva minor.
- Nu a fost doar ceva minor. Lucrurile de acest gen nu pot fi doar minore. Cel putin pentru mine.
- Nu aveti de unde sa stiti asta. Dupa ce vom analiza rezultatele exacte ale analizelor vom sti cu exactitate ce si cum.
- Eu stiu.
- Nimeni nu stie mai mult decat medicina, care este ea insasi viata.
- Viata?
- Da
- Din punctul dumneavoastra de vedere, domnule Giurganeanu.
- Da. Din punctul meu de vedere, domnule Giurganeanu.
- Vi s-a mai spus pana acum ca sunteti teatral? Aveti niste gesturi si o mimica foarte teatrala.
- Pof...poftim?
- Domnule doctor!striga Marinela. Pacientul de la 654, Froicu, urgenta!
- Cheama-l pe Rujoiu.
- A plecat acasa!
- La naiba! Acum am alt pacient aflat intr-o stare critica! Cheama pe altcineva! Esti culmea femeie!
- Miahm!rastise Marinela in timp ce iesea din salon.
- Starea mea este crtica?
- Nu. Sigur ca nu.
- Atunci de ce nu a-ti vrut sa mergeti la 654? Poate era chiar intr-o stare critica.
- Pentru ca a-ti spus ca sunt teatral.
- Ce legatura are asta?
- Eu... eu cand eram... stiti dumneavoastra... cand a venit timpul sa imi aleg destinul, am ales Medicina. Am ales medicina, am invatat, am facut sacrificii, m-am sacrificat pe mine doar ca sa ma multumesc financiar si sa imi multumesc... Ma rog. Si acum, dupa mai bine de 30 de ani, veniti dumneavoastra, domnul actor Giurganeanu si imi spuneti ca sunt teatral? Cum va permiteti? Cum sa faceti una ca asta? Dupa TOT ce am facut, mi se spune ca sunt...teatral? Adica mi se spune ca se putea si altfel? Mi se spune ca puteam sa dorm acasa, puteam sa nu ma trezesc blestemandu-mi momentul in care m-am hotarat sa intru la examenele de fizica si anatomie si puteam sa fac altceva inafara sa salvez si sa tai pacienti? Mi se spune ca puteam sa am vacante si....si sa fac ceea ce imi place?
- E cea mai mare prostie pe care am auzit-o, domnule Giurganeanu.
- Multumesc. Este viata mea.
- Cu placere. Si credeti ca daca a-ti fi ales, idealul acesta, teatrul, v-ar fi fost mai bine?
- Nu stiu, domnule. Stiu doar ca nu imi era mai rau! Gata! Florica! Mai Floricuta, mai!
- Daaaa.
- Vino pana in 506. Va salut, domnule Giurganeanu.
- La revedere.
- Floricia, scumpo. Da-i cazul asta lui Enache, te rog. Ai grija de domnul Giurganeanu. Uite scrie aici de ce analize are nevoie. Eu... eu ma duc acasa.
- Sigur, domnule Giurganeuan.
- Noapte buna, Florico.
Domnul Giurganeanu si-a revenit in scurt timp. Inafara diabetului si a micilor porbleme la inima nu a avut nimic. A murit la varsta de 82 de ani, impacat, datorita unui accident de masina. A fost inmormantat la cimitirul Bellu iar noua sala a teatrului Mic a purtat numele Giurganeanu.
Domnul Giurganeanu s-a dus acasa sa se culce. Dupa 2 zile in care a stat singur, incuiat in propria casa a revenit la spital. A murit la varsta de 72 de ani, impacat, datorita cianurii din cafea, pusa acolo de asistenta Marinela. A fost ingropat in cimitirul Pacea iar sala de operatii de la etajul 7 a puratat numele Giurganeanu.
miercuri, 17 noiembrie 2010
Dispret
Auzi, frate? Vreau sa iti zic o chestie. Nu ti se pare ca de cand fumam oamenii ne cam ducem? Nu stiu unde dar e clar ca ne ducem undeva. La inceput a fost ok, dar acum. Si mie unu mi se face rau de la ei. Pe bune! Deci asculta aici si zi daca n-am dreptate: au gust NASH-PA, vorbesc tot timpul pana cand nu ii aprinzi, le curge sange cu care poti sa te patezi si sa iti distrugi foita, pe la mijloc poti sa te ineci cand dai de chestia aia tare care abia cand o scoti incepe sa faca BUM-BUM, BUM-BUM, pana te exaspereaza, si fie vorba intre noi, sunt urati! Au umflaturi, si parti tari, parti moi, parti tari-moi, parti moi-tari, parti care miros urat. Pe cand noi... noi suntem inalti si inalte, lungi, albi si albe, plini de viata si tutun. Si in plus nu e normal! Nu e normal, asculta aici la mine! Uite ca aproape ma aprind si e pacat sa ma aprind din cauza unor gretosenii la pachet. Serios, nu e pacat? Nu mai bine ii aruncam pe toti in foc si radem de ei? Hai ma! Ori avem nicotina ori nu mai avem! Nu eram noi fericiti si inainte? De ce ne trebuie oameni! La ce ne trebuie omanei? Producatorul ne facea mari si frumosi, numai buni ca sa traim in pacea noastra pe cand pe ei Dumnezeul i-a facut ca sa ne omoare pe noi! Ne abosrb monoxidul de carbon, frate! Chiar nu iti dai seama? Dar nooo... nu a fost de ajuns sa apara! Au aparut si special pentru tigarete, cu filtru colorat si doua umflaturi de la care te i-a cu naspa tare! Macar daca ramaneau doar astea dar au aparut pe aici, printre blocuri si modele de oameni mici si grasuni sau slabi care aproape iti rup filtrul! Vorbesc serios. Si cand ii mai vezi si lipiti unii de altii, apai Bleah, frate. Si vorba aia, asta ti-o zice un amarat de Monte Carlo dintre blocuri. Hai mai dao-n filtru’ ei de treaba!
duminică, 14 noiembrie 2010
O zi oarecare
-Buna dimineaaata la Mos A-jun. Ne dati ori nu ne dati? Ne dati ori nu ne dati? Bomboane si carnaaati! Hai! Scoala-te, Edutu!
A fost un vis. Nu am facut in pat... E deja 7 jumate?!?... Asta inseamna ca... am pierdut 5 minute din ,,Lumea lui Bobby”!!!
-Mamaaaaaaaaaaa! De ce nu m-ai trezit mai devreme?!? Am pierdut tot episodul!
-Nu ai pierdut mai nimic...hai grabeste-te. Intarzii la scoala.
Mdaaa sigur. Te rog si eu o data in viata ceva si nici atunci nu ma poti ajuta. Si acuma trebuie sa ma duc si pana la baieeeeee. Of!!! Detest sa ma spal pe dinti si mancarea inca nu e gataaaaa.
-Cu ce te imbraci azi?
-Cu plovarul meu norocos cu Bet men!
-E murdar. Uite i-a plovarul asta. E cu gat. O sa iti tina de cald.
-Dar tatiii... e plovarul meu norocos!
-Dar Ediii e murdar! Nu te mai prosti.
-Uf. Bine.
Toata lumea o sa rada de plovarul meu. Arat ca o din aia galbena cu pete maro care are gatul lung. Macar am pantalonii smecheri cu 6 buzunare. Ha!
-Ti-au luat Cavit-ul?
-Da...
-Ba nu l-ai luat. Poftim. I-a un Cavit ca sa cresti mare si voinic!
I-au Cavit-ul care are un gust oribilos si il ascund in spatele televizorului unde este camera mea secreta unde ascund Cavitul.
-Nu-i asa ca a fost bun?
-Delicios.
-Stiu. Si mie imi placea cand eram mic. Oau...deja parca ai mai crescut un pic.
Aham...
-Hai! Intarziem!
-La revedere, casa dulce casa!
Ies infofolit din casa si cobor cele 11 scari de 4 ori si cele 5 de 6 ori si intru in masina.
-Ce melodie e asta?
-Nu stiu. O prostie. O-zone, cred.
-Ouau. Este muzica mea preferata!
In clasa ajung aproape ultimul, o salut pe Doamna si ma duc in banca. Carla a intarziat ce de obicei.
-Hei, Vlad! Salut!
-Salut!
-Ai vazut aseara filmul ala foarte tare de pe Pro Tv?
-Sigur! E cel mai tare film din lume!
-Da! Eu sunt Termineitar! Tu cine esti?
-Eu? Eu sunt... bet-men.
-Haha. Bet-men nu a aparut in film, Vlad. Din film, tu cine esti?
-Aaaa. Am uitat.
-Haaaaaaa. Nu te-ai uitat la fiiiiiiiiiiilmmmm! Hahahahaaa! Eu m-am uitat la fiiiiilm si tu nuuuuu!
-Taci mai. Vorbeste mai incet.
-Hahahaaaa.
-Daca te intereseaza, sa stii ca am vazut filmul!
-Nu l-ai vazut! Esti prea mic!
-Nu sunt prea mic.
-Ba esti!
-Ba nu sunt!
-Ba da!
-Ba nu!
-Ba da!
-Ba... Doamnaaaaaaaaaaaaaaa! Spune-tii lui Edi ca nu sunt prea mic si ca am vazut filmul!
-Edi, Vlad nu este prea mic si a vazut filmul,
-Paraciosule! Paraciosul pr pr pr!
Adevarul este ca si mie mi-a fost frica sa ma uit la tot filmul si mama mi-a zis sa ma culc la ora 9.
Doamna a spus ca incepem ora asa ca am inceput ora. Incepem cu matematica. Nu inteleg imparitrea. Este noua lectie si nu o inteleg! Imparitirea este cel mai greu lucur din lume si nu imi place.
-Bum! Bum! Powwwwww! Te-am impuscat.
-Ba nu m-ai impuscat!
-Ba da, Edi-Termineitarule! Te-am impuscat de 47 de miliarde de milioane de un infinit de ori!
-Copii! Nu mai jucati jocuri violente!
-Hei! Am o idee! Aduna toata gasca si zi-le sa vina pe insula secreta! Este o convocare de urgenta! Spune-le ca ma vor recunoaste pentru ca o sa bat de 3 ori din palme! P.S. mai spune-le ca este o scrisoare de la Edi piratul.
-S-a facut pirate Edi.
Intr-un sfert de secunda toti s-au adunat.
-Gasca! Atentie! Hai pe hol toti si sa radem de cei dintr-a I-a pentru ca ei sunt bobocei in pufulet si noi nu! Sa vada ei cine suntem noi aia mai mari!
-Da!da!
A fost cel mai distractiv lucru din lume sa radem de cei mai mici decat noi! Dupa asta a urmat de 2 ori limba romana unde Marele si Uratul Robert a scris pe tabla o propozitie tare urata despre mine dar eu am scris un enunt despre care Doamna a zis ca este foarte bun si frumos adica ca Furnicile desi sunt mici si harnice pot fi si periculoase. Sabina, care sta in spatele meu, am vazut ca se uita le mine de fiecare data cand ma intorceam la ea. In pauza discutam cu ea si vroiam sa o chem la un suc sau la o plimbare dar mi-a fost rusine.
-Mie mi se pare ca noua melodie de la Hi-q este cea mai tare din lume!asta crede Sabina.
-Dada! Sigur! Am ascultat-o azi la radio in masina. Sunt atat de taaaaaari.
Dar toata discutia a fost doborata cand Cosmin dintr-a IV-a B a trecut prin fata usii si toate fetele au fugit sa-l vada. Ce sa-i zic... Doar pentru ca e mai mare cu 3 ani nu inseamna ca e mai bun decat mine! Si ce daca el are telefon mobil? Eu am 2 albume pline cu abtibilduri Pokemon si un pachet de carti Duel Masters. Nu-mi place deloc de Cosimin dintr-a IV-a B!
A uramat ora de muzica unde am canaaat si am stat in picioare si am facut vocalize ca cei de la operaaa si eu am fost cel mai bun la ,,Daca vesel sa traieste fa asa!”. Am inventat chiar un cantec cu Ina, colega cea neagra! Sa va povestesc. Noi, clasa a II-a B ne pregatim pentru serbare si pentru ca nu am facut anul trecut serbarea Alfabetului (pentru ca Doamna a lipsit de la scoala si apoi a venit imbracata in negru si plangea mult si ne-a spus ca ii pare rau si ca nu putem face serbarea anul asta si apoi plangea si mai tare) o facem anul asta! Ina este Ș iar eu sunt S si cantecul este cam asa: Ș cu S e preiteni buni doar o virgulita-i pui! In timp ce cantam ne tinem de mani si facem invarita pana ametim! Doamna spune ca am o voce tare frumoasa...
Apoi am fost la masa, la cantina unde miroase tare urat si pentru ca era frig afara, am venit in clasa si am citit o stupida cu un print broasca.
-Mama mea, mi-a spus ca are o painita in cupor si ca imediat o sa am o fratioara!
-Felicitari! As vrea si eu sa am o surioara sau un fratior...
-Haha. Dar nu asa se nasc copii, spuse Ionut si asa a reusit sa ne faca pe toti cu urechile cat un camion.
-Dar cum?am intrebat cu totii aproape in cor.
-Pai doar copii mari stiu asta dar eu o stiu de la fratele meu.
-Spune!
-Bine...deci mama il pupa pe gura pe tata si apoi scriu impreuna o scrisoare in care il roaga pe Doamne Doamne sa le trimita un baietel sau o fetitia. Scrisoarea este luata noapte de un ingeras si esti data lui Doamne Doamne care primeste foarte multe scrisori si o deschide doar dupa 19 luni si de abia atunci ne nastem! Cand Doamne Doamne deschide scrisoarea!
-Aaaaa....Deci nu este nicio painita?
-Nu.
-Nici barza?
-Nu.
-Vai de mine....
La plecarea inspre casa mi-a fost foarte greu sa-i zic ,,pa pa” Sabinei pentru ca simt ca o iubesc mult si nu vreau sa plec acasa dar tata a ajuns cu masina si trebuie sa plecam. In drum spre casa ma gandeam sa-i zic tatei sa ma mai lase cu Sabina afara, pentru ca voi fi cuminte, nu voi vorbi cu necuoscutii, nu voi trece pe rosu si nu voi manca inghetata! In schimb i-a da Sabinei 10 ciocolate cu alune, pentru ca stiu ca ii plac si am calari cai albi si am zbura si ne-am lupta cu Marele si Uratul Robert si am ramane impreuna si am fugi pe Pluto cu pinguinii...Dar tata a zis ca trebuie sa mergem sa o luam pe mama de la servici.
Acasa m-am transformat intr-un print iar toata casa era un palat. Mama era Regina Mama, tata era Regele Tata iar printesa mea era Printesa Sabina.
Inspre sera, simtindu-ma obosit m-am ospatat iar mai apoi...
Mai apoi mi-am intrebat de ce scriu eu toate astea.
A fost un vis. Nu am facut in pat... E deja 7 jumate?!?... Asta inseamna ca... am pierdut 5 minute din ,,Lumea lui Bobby”!!!
-Mamaaaaaaaaaaa! De ce nu m-ai trezit mai devreme?!? Am pierdut tot episodul!
-Nu ai pierdut mai nimic...hai grabeste-te. Intarzii la scoala.
Mdaaa sigur. Te rog si eu o data in viata ceva si nici atunci nu ma poti ajuta. Si acuma trebuie sa ma duc si pana la baieeeeee. Of!!! Detest sa ma spal pe dinti si mancarea inca nu e gataaaaa.
-Cu ce te imbraci azi?
-Cu plovarul meu norocos cu Bet men!
-E murdar. Uite i-a plovarul asta. E cu gat. O sa iti tina de cald.
-Dar tatiii... e plovarul meu norocos!
-Dar Ediii e murdar! Nu te mai prosti.
-Uf. Bine.
Toata lumea o sa rada de plovarul meu. Arat ca o din aia galbena cu pete maro care are gatul lung. Macar am pantalonii smecheri cu 6 buzunare. Ha!
-Ti-au luat Cavit-ul?
-Da...
-Ba nu l-ai luat. Poftim. I-a un Cavit ca sa cresti mare si voinic!
I-au Cavit-ul care are un gust oribilos si il ascund in spatele televizorului unde este camera mea secreta unde ascund Cavitul.
-Nu-i asa ca a fost bun?
-Delicios.
-Stiu. Si mie imi placea cand eram mic. Oau...deja parca ai mai crescut un pic.
Aham...
-Hai! Intarziem!
-La revedere, casa dulce casa!
Ies infofolit din casa si cobor cele 11 scari de 4 ori si cele 5 de 6 ori si intru in masina.
-Ce melodie e asta?
-Nu stiu. O prostie. O-zone, cred.
-Ouau. Este muzica mea preferata!
In clasa ajung aproape ultimul, o salut pe Doamna si ma duc in banca. Carla a intarziat ce de obicei.
-Hei, Vlad! Salut!
-Salut!
-Ai vazut aseara filmul ala foarte tare de pe Pro Tv?
-Sigur! E cel mai tare film din lume!
-Da! Eu sunt Termineitar! Tu cine esti?
-Eu? Eu sunt... bet-men.
-Haha. Bet-men nu a aparut in film, Vlad. Din film, tu cine esti?
-Aaaa. Am uitat.
-Haaaaaaa. Nu te-ai uitat la fiiiiiiiiiiilmmmm! Hahahahaaa! Eu m-am uitat la fiiiiilm si tu nuuuuu!
-Taci mai. Vorbeste mai incet.
-Hahahaaaa.
-Daca te intereseaza, sa stii ca am vazut filmul!
-Nu l-ai vazut! Esti prea mic!
-Nu sunt prea mic.
-Ba esti!
-Ba nu sunt!
-Ba da!
-Ba nu!
-Ba da!
-Ba... Doamnaaaaaaaaaaaaaaa! Spune-tii lui Edi ca nu sunt prea mic si ca am vazut filmul!
-Edi, Vlad nu este prea mic si a vazut filmul,
-Paraciosule! Paraciosul pr pr pr!
Adevarul este ca si mie mi-a fost frica sa ma uit la tot filmul si mama mi-a zis sa ma culc la ora 9.
Doamna a spus ca incepem ora asa ca am inceput ora. Incepem cu matematica. Nu inteleg imparitrea. Este noua lectie si nu o inteleg! Imparitirea este cel mai greu lucur din lume si nu imi place.
-Bum! Bum! Powwwwww! Te-am impuscat.
-Ba nu m-ai impuscat!
-Ba da, Edi-Termineitarule! Te-am impuscat de 47 de miliarde de milioane de un infinit de ori!
-Copii! Nu mai jucati jocuri violente!
-Hei! Am o idee! Aduna toata gasca si zi-le sa vina pe insula secreta! Este o convocare de urgenta! Spune-le ca ma vor recunoaste pentru ca o sa bat de 3 ori din palme! P.S. mai spune-le ca este o scrisoare de la Edi piratul.
-S-a facut pirate Edi.
Intr-un sfert de secunda toti s-au adunat.
-Gasca! Atentie! Hai pe hol toti si sa radem de cei dintr-a I-a pentru ca ei sunt bobocei in pufulet si noi nu! Sa vada ei cine suntem noi aia mai mari!
-Da!da!
A fost cel mai distractiv lucru din lume sa radem de cei mai mici decat noi! Dupa asta a urmat de 2 ori limba romana unde Marele si Uratul Robert a scris pe tabla o propozitie tare urata despre mine dar eu am scris un enunt despre care Doamna a zis ca este foarte bun si frumos adica ca Furnicile desi sunt mici si harnice pot fi si periculoase. Sabina, care sta in spatele meu, am vazut ca se uita le mine de fiecare data cand ma intorceam la ea. In pauza discutam cu ea si vroiam sa o chem la un suc sau la o plimbare dar mi-a fost rusine.
-Mie mi se pare ca noua melodie de la Hi-q este cea mai tare din lume!asta crede Sabina.
-Dada! Sigur! Am ascultat-o azi la radio in masina. Sunt atat de taaaaaari.
Dar toata discutia a fost doborata cand Cosmin dintr-a IV-a B a trecut prin fata usii si toate fetele au fugit sa-l vada. Ce sa-i zic... Doar pentru ca e mai mare cu 3 ani nu inseamna ca e mai bun decat mine! Si ce daca el are telefon mobil? Eu am 2 albume pline cu abtibilduri Pokemon si un pachet de carti Duel Masters. Nu-mi place deloc de Cosimin dintr-a IV-a B!
A uramat ora de muzica unde am canaaat si am stat in picioare si am facut vocalize ca cei de la operaaa si eu am fost cel mai bun la ,,Daca vesel sa traieste fa asa!”. Am inventat chiar un cantec cu Ina, colega cea neagra! Sa va povestesc. Noi, clasa a II-a B ne pregatim pentru serbare si pentru ca nu am facut anul trecut serbarea Alfabetului (pentru ca Doamna a lipsit de la scoala si apoi a venit imbracata in negru si plangea mult si ne-a spus ca ii pare rau si ca nu putem face serbarea anul asta si apoi plangea si mai tare) o facem anul asta! Ina este Ș iar eu sunt S si cantecul este cam asa: Ș cu S e preiteni buni doar o virgulita-i pui! In timp ce cantam ne tinem de mani si facem invarita pana ametim! Doamna spune ca am o voce tare frumoasa...
Apoi am fost la masa, la cantina unde miroase tare urat si pentru ca era frig afara, am venit in clasa si am citit o stupida cu un print broasca.
-Mama mea, mi-a spus ca are o painita in cupor si ca imediat o sa am o fratioara!
-Felicitari! As vrea si eu sa am o surioara sau un fratior...
-Haha. Dar nu asa se nasc copii, spuse Ionut si asa a reusit sa ne faca pe toti cu urechile cat un camion.
-Dar cum?am intrebat cu totii aproape in cor.
-Pai doar copii mari stiu asta dar eu o stiu de la fratele meu.
-Spune!
-Bine...deci mama il pupa pe gura pe tata si apoi scriu impreuna o scrisoare in care il roaga pe Doamne Doamne sa le trimita un baietel sau o fetitia. Scrisoarea este luata noapte de un ingeras si esti data lui Doamne Doamne care primeste foarte multe scrisori si o deschide doar dupa 19 luni si de abia atunci ne nastem! Cand Doamne Doamne deschide scrisoarea!
-Aaaaa....Deci nu este nicio painita?
-Nu.
-Nici barza?
-Nu.
-Vai de mine....
La plecarea inspre casa mi-a fost foarte greu sa-i zic ,,pa pa” Sabinei pentru ca simt ca o iubesc mult si nu vreau sa plec acasa dar tata a ajuns cu masina si trebuie sa plecam. In drum spre casa ma gandeam sa-i zic tatei sa ma mai lase cu Sabina afara, pentru ca voi fi cuminte, nu voi vorbi cu necuoscutii, nu voi trece pe rosu si nu voi manca inghetata! In schimb i-a da Sabinei 10 ciocolate cu alune, pentru ca stiu ca ii plac si am calari cai albi si am zbura si ne-am lupta cu Marele si Uratul Robert si am ramane impreuna si am fugi pe Pluto cu pinguinii...Dar tata a zis ca trebuie sa mergem sa o luam pe mama de la servici.
Acasa m-am transformat intr-un print iar toata casa era un palat. Mama era Regina Mama, tata era Regele Tata iar printesa mea era Printesa Sabina.
Inspre sera, simtindu-ma obosit m-am ospatat iar mai apoi...
Mai apoi mi-am intrebat de ce scriu eu toate astea.
marți, 2 noiembrie 2010
Maria
MARIA
(liniste) Eu de ceva vreme nu am nume. Poți sa-mi spui Chelnerița sau Donșoara sau Sexi. Dar eu prefer Chelnerița. Deci ca să fie clar. Numele meu este Chelnerița și trebuie să... trebiuie să îți zic ceva. Ție. În special ție. E bine de știu, în caz că nu ai citit în Monitorul sau în orice alt ziar foarte important local, sau dacă nu ai văzut la TV, sau poate nu erai născut pe vremea aia, că în acest minunat bar, în urma cu exact 12 ani a venit un domn, mai târziu am aflat că i se spunea Edi și o domnișoara. Fii atent și i-a aminte. Daca afla patronu’ mă dă afara.
-Ce vrei?
Bărbatul nu spune nimic. Se uită fix in ochii ei.
-Spune. Ți-ai uitat limba acasă? Nasol. E sâmbătă. Nu lucrez azi. Dacă ai avut tupeul să mă suni la ora 7 sâmbăta dimineață, ar fi bine să ai un motiv tare bun. Ascult.
Bărbatul tace. Ea iși aprinde o țigară.
-Ascultă cum sta treaba, măi grăsunule. Înțeleg că ți-a plăcut data trecută cu mine, a fost prima ta dată, iar eu chiar sunt bună, înțelegi? Dar ascultă. Nu sunt la cheremul tău, dea? Ce naiba e cu tine? Vrei una mică așa de dimineață sau ce? Și pentru asta mă aduci în cârciuma asta infectă? Zi grăsunule. Asta era? Pentru asta mă trezești tu pe mine sâmbătă dimineață?
Bărbatul o privește fix în ochi. Ea avea ochii verzi scăldați într-o mare de tumoare apoasă roz, de nesomn. Grăsunul agita un pliculeț gol de zahăr.
-Perfect. Acum că ai reușit să-mi strici toata ziua, te pup pe portofel și la revedere.
Se ridică de la masa, iși i-a geanta, trântește scaunul și se îndreaptă spre ușă.
-Stai.
Ea iși continuă drumul spre ușă ghidată de somn și de visul patului mare, musculos și a pernelor grase. El se ridică și o prinde violent de braț.
-Am spus stai.
-Ia ascultă aici, mă grasane! Ia mâna de pe mine! Auzi? Ia mâna de pe mine!
-Stai jos și ascultă.
-Și daca nu vreau ce ai să faco? Hm? Zi mă!
Bărbatul o privește fix în ochi. Femeia înțelege, trage scaunul, trântește geanta și se asează la masa.
-Azi dimineața, la ora 9:30 fix, o să omor pe cineva.
Femeia pufnește în râs.
-OK, grasuțule. Mă bucur pentru tine dar chiar trebuie să plec.
-Stai jos.
Atunci apar eu, tremurând toată.
-Bună dimineața. Vv-ați hotărât ce doriți să, să comandți?
-Nimic, mulțumesc. Eu trebuie să plec.
-Nu pleci nicăieri.
Înlemnesc.
- O cafea cu lapte la doamna și o bere făra alcool pentru mine.
Fug să le aduc comanda. Cei doi rămân singuri la masă și se privesc. Ea nu ințelege. El este agitat.
-Azi dimineața, la ora 9:30 fix, o sa omor pe cineva.
-Aham. Am ințeles asta deja. Și cine este norocosul?
-Tu.
-Eu?
-Tu.
Femeia tace cateva clipe.
-Vai dar nu trebuia. Sunt flatata. Și unde o faci? Aici? Acum sau mai așteptăm un pic? Pe bune acuma. Pentru ASTA m-ai trezit la 7?
-Da.
-Ești un scump, grasule. Să știi ca...
-Te rog frumos sa nu îmi mai spui ,,gras” sau ,,grăsun”. Mă cheama Edi.
-Normal ca nu iți mai place să iți spun grăsun. Numai aseara iți plăcea.
-A fost miercuri.
-Whatever. Să știi că exista și alte feluri de a-mi spune ca vrei sa o facem. Nu e nevoie să ma suni la ora 7 și să îmi spui că trebuie neapărat să vin in bojdeuca asta, da? Și îmi pare rău să te anunț. Eu nu sunt sado. Dacă vrei iți dau numarul Alinei și te rezolva ea, dar te rog, nu o trezi și pe ea acum. E 8 fără un pic, zău așa. Ai puțină răbdare.
-Nu glumesc.
-Cafeaua dumneavoastra și berea pentru domnul.
-O, uită-te la el. Bere făra alcool, macho-ul de el. Și cum ai tu chef, dragă, să mă omori?
-Nu știu.
-Ei nu știi. Nu ți-ai făcut temele? Vai vai vai. Dar asta nu e bine. Chiar nu te-ai gândit? Nu sunt eu oare cumva într-o lenjerie bej, pe un pat sau și mai bine pe o mașina de spălat și tu mă omori așa cum te-am învățat eu? Ascultă drăguța, cu mine ai terminat-o. Eu sunt o doamnă. Nu mi-a plăcut de la început moaca ta, dar in lumina asta parcă e și mai nasoală.
El tace.
-Sau mă omori cu un cuțit, mă strângi de gat, mă arungi de pe un pod, mă împusti, îmi bagi un cui cu bormașina în gât? Uite! Asta chiar e foarte buna, mă! Dar vezi ca e cu mult sânge și o să te prindă repede și e cam...
-Am spus ca nu știu.
Stinge țigara și incepe să soarbă din cafea.
-Azi dimineața, la ora 9:30 fix, o să...
-Da, da! Am înțeles. O să omori pe cineva. O sa mă omori pe mine. Vai mie, o nu. Și daca încep să țip?
-Ar fi bine să nu faci asta.
-De ce? DACĂ ÎNCEP BRUSC SĂ VORBESC FOARTE TARE ȘI SĂ URLU CĂ TU VREI SĂ MĂ ...
Barbatul trântește cu pumnul în masă. Ea tace.
-Daca țipi, te...te împusc.
-A da? Cu ce? Vezi că am mai avut eu de a face cu din ăștia ca tine. Nu mă impresionezi așa cu una cu două.
-Cu pistolul meu.
-Aham.
Femeia simte pe sub masă ceva rece pe genunchi. Se uită sub masa. Vede pistolul și împietrește. Se sperie. Vrea să plece, să fugă, să țipe, să se culce la loc, dar nu schițează nimic din toate astea.
(Chelnerița țipă. Personajele nu aud nimic.)
-Dacă mă împuști ajungi în pușcărie.
-Iar tu în iad.
Asta a închis-o.
În barul La Deea, de pe Bulevard, a explodat o bombă de liniște mormântală. Liniștea și țeava pistolului de pe genunchi o împietresc. Vrea să se ridice dar ceva o ține lipită pe scaun. Vreau să sun la poliție dar ceva mă ține lipă de ei.
-Azi dimineață, la ora 9:30 fix te voi omorî pe tine, Maria Ecaterina Dumitreanu.
Femeia e șocată.
-De ce faci asta?
Bărbatul tace și își bea berea fără alcool.
-Ești nebun. Lasă-mă în pace. Să știi că țip.
-Te voi împușca chiar aici.
-Ce ti-am facut eu, Edi? Ne-am văzut o singură dată. Ce vrei să-ți dau? Ce vrei să-ți fac?
-Nimic.
-Atunci ce ai cu mine? Am spus ceva greșit, am făcut ceva greșit, te-ai îndrăgostit de mine, ce a...Te-ai îndrăgostit de mine.
-Nu.
-Ba da. Vai ce proastă sunt. La naiba! Te-ai îndrăgostit de mine și acum vrei să mă omori. La naiba, la naiba, la naiba!
-Am spus ca nu.
-Eu am un prieten dar dacă vrei tu, ne despărțim. Nu e nicio problemă!
Edi devine din ce in ce mai agitat. Când și-a făcut planul acasă parea totul mult mai simplu. Acum nu mai știe ce să spună. Simțea că e momentul să-i spună Mariei despre ce este vorba dar in toate filmele pe care le-a văzut, eroul ținea situația tensionată până la final, iar el chiar dacă nu este eroul trebuie să țina situatia tensionată.
-Eu nu vreau să mor. Iar daca eu nu voi muri, tu trebuie sa mori.
-De ce trebuie să moară cineva?
-Pentru că așa spun eu.
Mariei nu ii mai este somn. Mariei ii vine sa plangă dar iși mai aprinde o țigară.
-Nu...nu... asta nu se intamplă. Acum dorm...dada...acum doar visez. Eram sigură ca nu ar fi trebuit sa beau atat aseara dar nooo...Asta este....este doar un cosmar...atat...calmeaza-te Maria. Calmeaza-te.
-Poftim?
-Nimic.
-Tot nu mă crezi, omido? Tot nu mă crezi?
-Omidă?
-Da. Omidă. Asta ești tu. Și asta sunt eu. Tu ești coconul meu. Dar o sa te sparg și o sa fie bine. Să vedem atunci cât de real va fi.
-Ești nebun!
-Eu nu sunt nebun, coconule. Eu sunt doar un geniul. Un geniu care o sa straluceasca la ora 9:31. Vezi tu...probabil, de fapt, sigur, nu știi, dar noi doi suntem născuți in aceeasi zi , 30, in aceeasi lună, august, la aceeasi ora 9:30, în acelasi oraș si desigur în același an. În ce an te-ai nascut tu, Maria?
-90.
-Exact. In 90. Doar verificam. Minunat. Doar că, vezi tu... viața mea s-a cam dus de râpă de cam...de când te-ai născut tu. Dar nu o să iți povestesc acum despre asta. E prea penibil. Nici viața ta nu a fost cine știe ce, uita-te la tine. Arați ca naiba. Esti jalnica. Ai rămas corigentă într-a 11-a la matematica, chimie si biologie. Penibil. Dar...datorită ție eu m-am oprit din creștere, din evolutie, întelegi, coconule? Datorită ție suntem amandoi niște omizi. Tu ne-ai tras in jos pe amandoi și ca să ieșim amadoi din cocon, trebuie sa mori.
Maria nu mai știe ce sa spuna sau ce sa faca. Nu stie cum sa scape de ,,clientul asta nebun si indragosit”. Ea cand a fost indragostit nu si-a amentiat iubitul ca il va ucide, nici macar cand a parasit-o. Dar grasul e nebun...
-Așa că miercuri, dupa ce am aflat toata bibilografia ta ( barbatul prinde curaj si se simte mandru de cuvintele lungi pe care le poate rosti in timp ce femeia speriata nu mai poate scoate niciun sunet), am venit la tine. Nu ti-ai recunoscut moartea.
Tudor rade de gluma.
-Astfel dupa ce ai facut ce ai facut, mi-am dat seama ca ești jalnică, josnică, o risipa de piele si de carne, că faci umbra pe pamant degeaba si ca in concluzie esti o greseala a Divinitatii. Atunci am inteles, defapt, ca trebuie sa repar greseala si sa imi continui viata. Crede-mă. Nu o fac doar pentru mine. O fac pentru amandoi. Bineinteles ca inainte eu vroiam sa ma sinucid deoarece...mă rog. Hai fetito, de ce plangi? Nu știi de gluma? Hai mai. E 1 aprilie !!!!!!
-Poftim?
-A fost doar o glumă!
-CE?
-Mnu. Păcat. Viașa mea nu este doar o gluma. Vai de mine! Ne distram, ne distram dar cat o fi ora?
Maria este alba ca zapada.
-Cat este ora?
-N...noua.
-Noua?
-Noua si...5.
-Arata-mi ceasul. E 9:20. Să mergem.
-Unde?
-Hai! Plateste consumatia. Lasa bacsis. La revedere.
Au plătit consumația, au lasat 50 de ban bacșiș și au plecat. Nu i-am mai văzut niciodată. Nu știu ce s-a întîmplat cu niciunul dintre ei dar dupa 4 zile am citit în ziar despre o fată a cărui trup a fost găsit într-o padure, la Baisa. Fata era dezbrăcata și fara membre. Acum tu o sa tragi concuzia singur. Eu am avut doar datoria să iți povestec. Asta a fost povestea mea, a unei lașe care a stat, a privit, a ascultat fascinată și probabil eu am fost toporul cu care cel puțin o mână a fetei a fost tăiate. Asta e povestea unei femei ratate. Rată și lașa. Chelerița.
(liniste) Eu de ceva vreme nu am nume. Poți sa-mi spui Chelnerița sau Donșoara sau Sexi. Dar eu prefer Chelnerița. Deci ca să fie clar. Numele meu este Chelnerița și trebuie să... trebiuie să îți zic ceva. Ție. În special ție. E bine de știu, în caz că nu ai citit în Monitorul sau în orice alt ziar foarte important local, sau dacă nu ai văzut la TV, sau poate nu erai născut pe vremea aia, că în acest minunat bar, în urma cu exact 12 ani a venit un domn, mai târziu am aflat că i se spunea Edi și o domnișoara. Fii atent și i-a aminte. Daca afla patronu’ mă dă afara.
-Ce vrei?
Bărbatul nu spune nimic. Se uită fix in ochii ei.
-Spune. Ți-ai uitat limba acasă? Nasol. E sâmbătă. Nu lucrez azi. Dacă ai avut tupeul să mă suni la ora 7 sâmbăta dimineață, ar fi bine să ai un motiv tare bun. Ascult.
Bărbatul tace. Ea iși aprinde o țigară.
-Ascultă cum sta treaba, măi grăsunule. Înțeleg că ți-a plăcut data trecută cu mine, a fost prima ta dată, iar eu chiar sunt bună, înțelegi? Dar ascultă. Nu sunt la cheremul tău, dea? Ce naiba e cu tine? Vrei una mică așa de dimineață sau ce? Și pentru asta mă aduci în cârciuma asta infectă? Zi grăsunule. Asta era? Pentru asta mă trezești tu pe mine sâmbătă dimineață?
Bărbatul o privește fix în ochi. Ea avea ochii verzi scăldați într-o mare de tumoare apoasă roz, de nesomn. Grăsunul agita un pliculeț gol de zahăr.
-Perfect. Acum că ai reușit să-mi strici toata ziua, te pup pe portofel și la revedere.
Se ridică de la masa, iși i-a geanta, trântește scaunul și se îndreaptă spre ușă.
-Stai.
Ea iși continuă drumul spre ușă ghidată de somn și de visul patului mare, musculos și a pernelor grase. El se ridică și o prinde violent de braț.
-Am spus stai.
-Ia ascultă aici, mă grasane! Ia mâna de pe mine! Auzi? Ia mâna de pe mine!
-Stai jos și ascultă.
-Și daca nu vreau ce ai să faco? Hm? Zi mă!
Bărbatul o privește fix în ochi. Femeia înțelege, trage scaunul, trântește geanta și se asează la masa.
-Azi dimineața, la ora 9:30 fix, o să omor pe cineva.
Femeia pufnește în râs.
-OK, grasuțule. Mă bucur pentru tine dar chiar trebuie să plec.
-Stai jos.
Atunci apar eu, tremurând toată.
-Bună dimineața. Vv-ați hotărât ce doriți să, să comandți?
-Nimic, mulțumesc. Eu trebuie să plec.
-Nu pleci nicăieri.
Înlemnesc.
- O cafea cu lapte la doamna și o bere făra alcool pentru mine.
Fug să le aduc comanda. Cei doi rămân singuri la masă și se privesc. Ea nu ințelege. El este agitat.
-Azi dimineața, la ora 9:30 fix, o sa omor pe cineva.
-Aham. Am ințeles asta deja. Și cine este norocosul?
-Tu.
-Eu?
-Tu.
Femeia tace cateva clipe.
-Vai dar nu trebuia. Sunt flatata. Și unde o faci? Aici? Acum sau mai așteptăm un pic? Pe bune acuma. Pentru ASTA m-ai trezit la 7?
-Da.
-Ești un scump, grasule. Să știi ca...
-Te rog frumos sa nu îmi mai spui ,,gras” sau ,,grăsun”. Mă cheama Edi.
-Normal ca nu iți mai place să iți spun grăsun. Numai aseara iți plăcea.
-A fost miercuri.
-Whatever. Să știi că exista și alte feluri de a-mi spune ca vrei sa o facem. Nu e nevoie să ma suni la ora 7 și să îmi spui că trebuie neapărat să vin in bojdeuca asta, da? Și îmi pare rău să te anunț. Eu nu sunt sado. Dacă vrei iți dau numarul Alinei și te rezolva ea, dar te rog, nu o trezi și pe ea acum. E 8 fără un pic, zău așa. Ai puțină răbdare.
-Nu glumesc.
-Cafeaua dumneavoastra și berea pentru domnul.
-O, uită-te la el. Bere făra alcool, macho-ul de el. Și cum ai tu chef, dragă, să mă omori?
-Nu știu.
-Ei nu știi. Nu ți-ai făcut temele? Vai vai vai. Dar asta nu e bine. Chiar nu te-ai gândit? Nu sunt eu oare cumva într-o lenjerie bej, pe un pat sau și mai bine pe o mașina de spălat și tu mă omori așa cum te-am învățat eu? Ascultă drăguța, cu mine ai terminat-o. Eu sunt o doamnă. Nu mi-a plăcut de la început moaca ta, dar in lumina asta parcă e și mai nasoală.
El tace.
-Sau mă omori cu un cuțit, mă strângi de gat, mă arungi de pe un pod, mă împusti, îmi bagi un cui cu bormașina în gât? Uite! Asta chiar e foarte buna, mă! Dar vezi ca e cu mult sânge și o să te prindă repede și e cam...
-Am spus ca nu știu.
Stinge țigara și incepe să soarbă din cafea.
-Azi dimineața, la ora 9:30 fix, o să...
-Da, da! Am înțeles. O să omori pe cineva. O sa mă omori pe mine. Vai mie, o nu. Și daca încep să țip?
-Ar fi bine să nu faci asta.
-De ce? DACĂ ÎNCEP BRUSC SĂ VORBESC FOARTE TARE ȘI SĂ URLU CĂ TU VREI SĂ MĂ ...
Barbatul trântește cu pumnul în masă. Ea tace.
-Daca țipi, te...te împusc.
-A da? Cu ce? Vezi că am mai avut eu de a face cu din ăștia ca tine. Nu mă impresionezi așa cu una cu două.
-Cu pistolul meu.
-Aham.
Femeia simte pe sub masă ceva rece pe genunchi. Se uită sub masa. Vede pistolul și împietrește. Se sperie. Vrea să plece, să fugă, să țipe, să se culce la loc, dar nu schițează nimic din toate astea.
(Chelnerița țipă. Personajele nu aud nimic.)
-Dacă mă împuști ajungi în pușcărie.
-Iar tu în iad.
Asta a închis-o.
În barul La Deea, de pe Bulevard, a explodat o bombă de liniște mormântală. Liniștea și țeava pistolului de pe genunchi o împietresc. Vrea să se ridice dar ceva o ține lipită pe scaun. Vreau să sun la poliție dar ceva mă ține lipă de ei.
-Azi dimineață, la ora 9:30 fix te voi omorî pe tine, Maria Ecaterina Dumitreanu.
Femeia e șocată.
-De ce faci asta?
Bărbatul tace și își bea berea fără alcool.
-Ești nebun. Lasă-mă în pace. Să știi că țip.
-Te voi împușca chiar aici.
-Ce ti-am facut eu, Edi? Ne-am văzut o singură dată. Ce vrei să-ți dau? Ce vrei să-ți fac?
-Nimic.
-Atunci ce ai cu mine? Am spus ceva greșit, am făcut ceva greșit, te-ai îndrăgostit de mine, ce a...Te-ai îndrăgostit de mine.
-Nu.
-Ba da. Vai ce proastă sunt. La naiba! Te-ai îndrăgostit de mine și acum vrei să mă omori. La naiba, la naiba, la naiba!
-Am spus ca nu.
-Eu am un prieten dar dacă vrei tu, ne despărțim. Nu e nicio problemă!
Edi devine din ce in ce mai agitat. Când și-a făcut planul acasă parea totul mult mai simplu. Acum nu mai știe ce să spună. Simțea că e momentul să-i spună Mariei despre ce este vorba dar in toate filmele pe care le-a văzut, eroul ținea situația tensionată până la final, iar el chiar dacă nu este eroul trebuie să țina situatia tensionată.
-Eu nu vreau să mor. Iar daca eu nu voi muri, tu trebuie sa mori.
-De ce trebuie să moară cineva?
-Pentru că așa spun eu.
Mariei nu ii mai este somn. Mariei ii vine sa plangă dar iși mai aprinde o țigară.
-Nu...nu... asta nu se intamplă. Acum dorm...dada...acum doar visez. Eram sigură ca nu ar fi trebuit sa beau atat aseara dar nooo...Asta este....este doar un cosmar...atat...calmeaza-te Maria. Calmeaza-te.
-Poftim?
-Nimic.
-Tot nu mă crezi, omido? Tot nu mă crezi?
-Omidă?
-Da. Omidă. Asta ești tu. Și asta sunt eu. Tu ești coconul meu. Dar o sa te sparg și o sa fie bine. Să vedem atunci cât de real va fi.
-Ești nebun!
-Eu nu sunt nebun, coconule. Eu sunt doar un geniul. Un geniu care o sa straluceasca la ora 9:31. Vezi tu...probabil, de fapt, sigur, nu știi, dar noi doi suntem născuți in aceeasi zi , 30, in aceeasi lună, august, la aceeasi ora 9:30, în acelasi oraș si desigur în același an. În ce an te-ai nascut tu, Maria?
-90.
-Exact. In 90. Doar verificam. Minunat. Doar că, vezi tu... viața mea s-a cam dus de râpă de cam...de când te-ai născut tu. Dar nu o să iți povestesc acum despre asta. E prea penibil. Nici viața ta nu a fost cine știe ce, uita-te la tine. Arați ca naiba. Esti jalnica. Ai rămas corigentă într-a 11-a la matematica, chimie si biologie. Penibil. Dar...datorită ție eu m-am oprit din creștere, din evolutie, întelegi, coconule? Datorită ție suntem amandoi niște omizi. Tu ne-ai tras in jos pe amandoi și ca să ieșim amadoi din cocon, trebuie sa mori.
Maria nu mai știe ce sa spuna sau ce sa faca. Nu stie cum sa scape de ,,clientul asta nebun si indragosit”. Ea cand a fost indragostit nu si-a amentiat iubitul ca il va ucide, nici macar cand a parasit-o. Dar grasul e nebun...
-Așa că miercuri, dupa ce am aflat toata bibilografia ta ( barbatul prinde curaj si se simte mandru de cuvintele lungi pe care le poate rosti in timp ce femeia speriata nu mai poate scoate niciun sunet), am venit la tine. Nu ti-ai recunoscut moartea.
Tudor rade de gluma.
-Astfel dupa ce ai facut ce ai facut, mi-am dat seama ca ești jalnică, josnică, o risipa de piele si de carne, că faci umbra pe pamant degeaba si ca in concluzie esti o greseala a Divinitatii. Atunci am inteles, defapt, ca trebuie sa repar greseala si sa imi continui viata. Crede-mă. Nu o fac doar pentru mine. O fac pentru amandoi. Bineinteles ca inainte eu vroiam sa ma sinucid deoarece...mă rog. Hai fetito, de ce plangi? Nu știi de gluma? Hai mai. E 1 aprilie !!!!!!
-Poftim?
-A fost doar o glumă!
-CE?
-Mnu. Păcat. Viașa mea nu este doar o gluma. Vai de mine! Ne distram, ne distram dar cat o fi ora?
Maria este alba ca zapada.
-Cat este ora?
-N...noua.
-Noua?
-Noua si...5.
-Arata-mi ceasul. E 9:20. Să mergem.
-Unde?
-Hai! Plateste consumatia. Lasa bacsis. La revedere.
Au plătit consumația, au lasat 50 de ban bacșiș și au plecat. Nu i-am mai văzut niciodată. Nu știu ce s-a întîmplat cu niciunul dintre ei dar dupa 4 zile am citit în ziar despre o fată a cărui trup a fost găsit într-o padure, la Baisa. Fata era dezbrăcata și fara membre. Acum tu o sa tragi concuzia singur. Eu am avut doar datoria să iți povestec. Asta a fost povestea mea, a unei lașe care a stat, a privit, a ascultat fascinată și probabil eu am fost toporul cu care cel puțin o mână a fetei a fost tăiate. Asta e povestea unei femei ratate. Rată și lașa. Chelerița.
duminică, 3 octombrie 2010
trenul cu remorca
Ceasul suna ca in fiecare dimineata, exceptand week-end-urile si sarbatorile nationale, la ora 10:30. Mai leneveste un pic pana la 11:30, apoi se da jos din pat. Se duce la baie, se spala pe dinti, ia micul dejun preparat cu voiosie si cu un strop de iubire, de nevasta sa. Mananca si in acelasi timp citeste ziarul. Mancarea sa nu contine niciodata zahar, ii este frica de diabet. Cand era mic ii placeau dulciurile de toate felurile, apoi un om mare l.a speriat si i.a SPUS sa nu a mai pus gura pe zahar niciodata. De atunci nu a mai pus niciodata gura pe zahar. Este constient de gravitatea si de gradul ridicat al mortalitatii sau chiar al imbolnavirii din cauza aceastei boli. Isi saluta sotia care ramane in casa uitandu.se la televizor, si se duce in garaj. Se urca in locomotiva cu remorca, isi pune casca si ochelarii, apasa pe butonul rosu si decoleaza. Este o zi frumoasa. Ii place foarte mult ca dimineata, cand merge la lucru sa zboare in jos printre nori. Se simte tanar, proaspat, frumos. Dupa ce trece peste trei padurei, doi munti si un ocean, ajunge langa orasul Oras. Trage de maneta, si dupa sunetul ,,CIUUUUUUUUUUUU” apasa pe butonul verde al ceasului. A apasat la ora 12:33:33 fix. Toata zgomotele orasului raman suspendate in aer, oamenii toti raman increminti pe pamant. E liniste. Isi scoate noua Plasa de Cuvinte, primita in dar de Craciun de la nevasta sa, si smulge cu usurinta sunetele rostite sau gandite ale tuturor oamenilor sau animalelor din acel moment, si le arunca in remorca. ,,Tu chiar nu vezi ca m.ai calcat?”, ,,E bine asa?”, ,,HAM, HAM!!!”, ,,O bere rece si atat”, ,,Al cui esti tu, mai baietel?”, ,,Alo! Alo? Bunica?”, ,,Misca, frate mai repede ca intarziem!”, ,,Amiiiiin”, ,,Acum, doar pentru voi, inegalabila, inimaginabila, incredibila Suzi Q!”. A gasit pe strada principala, pe Bulevard, un confilct tare interesant dintre un baiat si un baiat ceva mai mare si fioros din care a prins din zbor numai ,,Ti.am spus de 3 ori ca nu am banii la mine, te rog sa nu ma lovesti!”. Un ,,AU” de aici, un ,,Ajuta.ma putin cu lazile din pod” de acolo... ,,Imi imprumuti te rog o radiera?” cu ,,Cat naiba era pi?” si cu ,,Asa zici tu mai, Ainstain?” dintr.o scoala de intalt rang l.au facut sa zambeasca. A inceput sa fredoneze o melodie doar de el stiuta. Pacat ca nu il auzea nimeni. Dupa ce si.a terminat treaba a apasat pe butonul verde al ceasului. E ora 12:33:34. ,,Am terminat repede azi” isi spuse el si incepu sa rada cu pofta. Era gluma lui preferata pe care si.o spune lui in fiecare zi. Ajunge acasa, parcheaza trenul cu remorca in garaj, se suie in remorca, striveste fiecare cuvant cu piciorul, cu mana, cu fundul, sare pe cuvinte, rade de cuvinte. Apoi le mototoleste cu mainile pana cand incap toate in pumnul lui. Le pune intr.o cutie mica din metal si intra fericit in casa. Sotia il imbratiseaza si se aseaza amandoi fericiti la masa. El ii intinde cutia, sotia apasa pe un buton galben si apoi incepe sa cante sinfonia 2HC din orasul Oras din data de 42 iunie 3210. Femeia este fercita ca poate auzi orasul...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)